9 motive solide pentru „a închide” fabricile de medicamente din România | OPINIE

Industria farmaceutică din România este, pe lângă industria de automotive, singura dintre industriile prelucrătoare care nu numai că nu a închis situri de fabricație după 1995, ci a continuat să se dezvolte – astfel încât astăzi cele peste 30 de fabrici de medicamente din România sunt competitori serioși atât pe piață domestică, cât și la export.

Avem ca țară o șansă extraordinară, și anume de a putea deveni independentă ca sursă de medicamente esențiale, fabricându-le pe plan local, transferând tehnologie de ultimă generație.

Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj

Astfel că, lucrând de 15 ani într-o fabrică de medicamente din România și asistând la închiderea a cel puțin două situri (unul aflat în proprietatea statului), mă întreb deseori de ce nu ascultă politicienii români problemele ridicate de industrie? De ce autoritățile nu modifică nimic în reglementarea prețurilor, a suprataxării, a termenelor de aprobare a diverselor solicitări? De ce trusturile de presă și think-tank-urile organizează dezbateri despre domeniul farmaceutic, dar nu invită reprezentații locali?

Am făcut un inventar asupra rațiunilor pentru care ar fi de dorit că România să nu aibă industrie de manufactură de medicamente, așa cum nu mai are industrie chimică, ramură-soră. Pentru că, fie că vorbim de un plan sau la întâmplare, direcția spre care ne îndreptăm este de a închide fabricile de medicamente, de vreme ce cota de piață a medicamentelor fabricate în țară a scăzut în 10 ani de la 42% la 23%, prețurile la medicamente sunt înghețate de 4 ani în ciuda unei inflații cumulate de 15% și a unor cheltuieli directe care au crescut cu 110%, iar fiscalitatea de tip unic – impozit pe cifra de afaceri și impozit pe cifra de afaceri – a ajuns la 42%.

9 motive suficient de serioase pentru a nu mai avea fabrici de medicamente în România sunt redate mai jos. Aștept completări la ele, politicienii, guvernanții, economiștii, finanțiștii, analiștii, lobby-iștii și firmele de avocatură au o lista mult mai lungă.

1. A două piață că mărime din Europa Centrală și de Est ECE

Nu atât dimensiunea în sine a pieței de medicamente din România este importantă cât efectul de bază și nevoile neacoperite datorită unui sistem sanitar ineficient. Astfel încât, spre a acoperi nevoile pacienților români, importatorii nu au nevoie de competiție de la fabricanții din țară.

2. Poziția geostrategică

Exporturile din România țintesc și acoperă foarte bine zona țărilor din fosta URSS, Orientul Mijlociu și Asia Continentală. Deranjează, nu-i așa, prezența unor fabrici în România care au astfel legături comerciale cu piețe emergente de sute de milioane de locuitori.

3. Situri moderne de fabricație

Deși are o tradiție de aproape 100 de ani, după investiții de peste 500 milioane de euro în ultimii 15 ani, fabricația de medicamente din România are probabil cea mai modernă infrastructură tehnologică din ECE, putând produce orice tip de medicamente. Asta deranjează din nou foarte tare.

4. Resursă umană

Peste 5.000 de oameni foarte bine pregătiți lucrează în manufactura de medicamente din România. Și alte 10.000 de joburi sunt create pe orizontală și pe verticală. Așa încât este mai util ca fabricile din țară să se închidă și cei peste 5.000 de specialiști să se alăture migrației selective de resursă de muncă calificată din România.

5. Costuri reduse de operare

Costurile reduse, eficiența operațională și productivitatea înaltă sunt atuuri pentru prețuri reduse de vânzare. Nimeni nu își dorește însă ca din fabricile din România să plece în UE medicamente mult mai competitive ca preț.

6. Taxe și impozite plătite în România

Cam 1 miliard de lei pe an plătesc fabricanții de medicamente din România în taxe și impozite către statul român, bani care rămân pentru școli, spitale, șosele. Nu este mult raportat la alte industrii, dar nu vrem să riscăm nimic – pentru că, prin închiderea propriilor fabrici de medicamente, România va avea un deficit bugetar suplimentar, devenind și mai vulnerabilă economic.

7. Producția de medicamente strategice

Injectabile, perfuzabile, antibiotice, vaccinuri (închise), nistatina. Sunt țări care visează să aibă așa ceva și nu vor avea niciodată. O astfel de varietate de produse, care ajung inclusiv la export, este probabil elementul care deranjează foarte tare.

8. Ținte pentru terenuri imobiliare

Fabricile din București, Cluj, Iași, Tg Mureș stau pe niște terenuri valoroase, pe care mai bine s-ar construi ansambluri rezidențiale, mall-uri, clădiri de birouri – acestea sunt sectoarele economice de valoare adăugată pentru viitorul țării, nu fabricile de medicamente.

9. Peste 3.000 de fabrici închise după anul 1996

Odată cu lichidarea a mii și mii de fabrici au fost puse la pământ sectoare întregi de industrii prelucrătoare, România devenind captivă în întregime importurilor. În baza acestor experiențe este recomandabil să se închidă și fabricile de medicamente, astfel încât să putem aduce totul din import.


Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj

Un comentariu

  1. Nu am stiut ca mai avem ceva important strategic in Romania, ca nu am „vindut” (dat aproape gratis) altor tari straine. De ani de zile este tevatura cu vaccinurile straine. Cele Romanesti au fost folosite de generatii, fara mari repersursiuni. De ceva ani s-a trecut institutul Cantacuzino sub patronajul armatei, a fost catalogat strategic, dar nu se mai aude nimic de el. Deci mai avem cite ceva jinduit de straini. Oare atit de „prosti”eram de produceam atitea si acuma le-am darimat? Imi aduc aminte ca aveam un radio Bucur, produs la Iasi, la care se auzea Radio Europa Libera ca posturile noastre si cineva a facut rost de un radioa Paladium, foarte la moda la acea vreme din Jermania, la care trebuia sa stai aplecat pe difuzor sa intelegi ceva

Participă la discuție!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

WhatsApp chat