Puțină lume ar fi auzit vreodată de Poplaca, dacă nu ar fi fost filmele cu ardelenii în Vestul Sălbatic. Chiar și în ziua de azi, aici se vorbește cu mândrie de Ilarion Ciobanu, cel care le-a promovat atât de bine comuna.

Ovidiu SCUTELNICU
Mihai COLIBABA
redactia@mesageruldesibiu.ro 
 

Ziua alegerilor nu pare una specială pentru poplăceneni. Până în mijlocul satului, nu găsești nici țipenie de om. La secția de votare cu numărul 318, amenajată chiar în sediul Primăriei, parcă e ceva mai multă animație. Mai ales că slujba de la biserică s-a încheiat, așa că e timpul să dăm și Cezarului ce-i al Cezarului.

"Noi votăm de fiecare dată când sunt alegeri, din '90 n-am pierdut nici una", se mândrește o poplăceancă matinală

“Noi votăm de fiecare dată când sunt alegeri, din ’90 n-am pierdut nici una”, se mândrește o poplăceancă destul de matinală

Sunt puțin peste 1.300 de alegători pe listele electorale din Poplaca, din care pe la orele prânzului votaseră deja vreo 250, spun păzitorii de ștampile.

Pe garduri se mai zăresc resturile unor afișe jumulite. Mare campanie electorală nu a fost, însă un lucru e cert: afișele lipite seara erau rupte peste noapte. Asta fără deosebire. Rupte toate. Mândru că este membru în comisia de votare, Vasile Ignat spune ca la Poplaca se votează în liniște și bagă mâna-n foc că prezența va fi una peste așteptări. “Puteți scrie la ziar că nu avem nici o cârciumă în sat. Oamenii pe aici beau puțin și, dacă beau, beau acasă”, povestește Vasile, “ostaș” vrednic de-al lui Dan Diaconescu. E adevărat. Nu găsești nici un birt în tot satul.

În schimb, se bea la magazinele împrăștiate pe ulițe și acolo se servește “la pahar”, cât mai departe de casa de marcat. La “Roxana”, într-un magazin oarecum central, găsim singurii poplăceneni dispuși să facă politică la un pahar. Moș Ion e servit cu o tărie și invitat să o soarbă așezat pe o navetă cu bere. “Ui’ așa îmi bate inima! M-am speriat când am văzut că intrați, să nu fie un control, ceva…. Mă scuzați că miros a ceapă…”, ne întâmpină vânzătoarea care sorbea cu poftă dintr-o ciorbă caldă, în spatele tejghelei. “Nici nu știu ce alegeri îs astea. Nu prea știm noi de politică pe aici. Am auzit că Ponta a dat la Căminul Cultural vin și suc. Dar eu nu am fost. Nu-mi trebuie!”, exclamă femeia, ușurată, când a aflat că nu facem control la magazin. Ion, bătrânul care trăgea cu poftă din ștampăl, tocmai venea de la secția de votare. “Apăi, da, am votat… Cum să nu votez? Am pus acolo ștampila și om vedea cine iasă. Io nu văd prea bine și nu pot spune unde am nimerit. O ieși cineva, pân’ la urmă”, își dă ochii peste cap alegătorul cocoțat pe lada de bere.

Poplaca, satul fară cârciumă, trece din nou peste alegeri, cum a trecut și în atâția alți ani. Fără patimi sau beneficii. La ieșirea din sat, peste plăcuța indicatoare, un mucalit a adăugat cu vopsea un “Big Fuck”, de-a curmezișul. Și bine zice. O ieși cineva președinte, că doar nu l-or alege din Poplaca.



Lasă un răspuns