1606 REMBRANDT, Harmensz van Rijn (n. 15 iul. 1606, Leiden – d. 4 oct. 1669, Amsterdam) – 415 ani de la naștere: pictor și gravor olandez. Opera sa constituie momentul de culme al clarobscurului, dar și al reprezentării pline de strălucire a efectelor de lumină – deopotrivă în compozițiile cu mai multe personaje și în peisaje – într-o viziune despre care s-a spus că e „a gloriei aurului și umbrei”. Gravuri de Rembrandt, Rubens, Goya ș. a., din colecția personală a avocatului George Șerban sunt expuse în premieră națională la Muzeul Brukenthal până la sfârșitul lunii august a. c. (Stănciulescu, 2005, p. 1191).
sursa foto: https://romanialibera.ro/aldine/importanta-colectie-de-gravuri-de-rembrandt-de-milioane-de-euro-in-romania-728661
1866 DIMITROVICI, Ambrosiu (n. 20 iul. 1838, Cernăuți – d. 15 iul. 1866, Cernăuți) – 155 de ani de la moarte: publicist, membru fondator al Societății Academice Române (1866) (Rusu, 2003, p. 258).
1871 OJETTI, Ugo (n. 15 iul. 1871, Roma – d. 1 ian. 1946, Fiesole) – 150 de ani de la naștere: scriitor, critic de artă, eseist și mai ales maestru al jurnalismului italian. Colecțiile lui de articole apar în volumele Descoperirea scriitorilor (1895) și Capriciile contelui Ottavio (1908-09). Altfel decât în romane și nuvele, de un gen oarecum frivol, între psihologic și lumesc (Bătrânul, 1898; Femei, bărbați și marionete, 1912; Fiul meu, feroviarul 1922; etc.), Ojetti și-a găsit măsura justă, vocația, odată cu Lucrurile văzute (a apărut pentru prima dată în Corriere della Sera – pe care l-a și condus o vreme, sub pseudonimul Tantalo, în șapte volume, în perioada 1923-39, și abia în 1951 va apărea sub semnătura sa într-o ediție postumă în 2 volume), în care calitățile lui de memorialist și portretist al timpului se exprimă într-o proză elegantă, modernă. Câteva volume de eseuri aduc mărturia activității sale de critic de artă (Pitici printre coloane, 1920; Raphael și alte legi, 1921; Pictura italiană din secolul al XIX-lea, 1929; etc.), Ojetti fiind mereu prezent la spectacole și expoziții. Tot postum se lansează Caietele 1914-1943 (1954); D’Annunzio, prieten, maestru, soldat (1957). A făcut parte din consiliul director al Enciclopediei Italiene. Pentru întreaga sa activitate a fost primit în Academia Italiană (1930) (Baclagian, 1974, p. 283).
Irina RACOVIȚAN / Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu
