Calendar | 8 septembrie

Nașterea Maicii Domnului


1856     BIANU, Ioan (n. 8 sept. 1856, comuna Valea Lungă – d. 13 febr. 1935, București) – 165 de ani de la naștere: filolog și bibliograf, membru și președinte al Academiei Române (Rusu, 2003, p. 111).

Unul dintre marii bibliografi, filologi și istorici literari pe care i-a dat școala bibliologică academică a fost Ion Bianu. S-a născut în Făgetul de Alba, pe Valea Târnavelor, la data de 8 septembrie 1856. A absolvit Gimnaziul de la Blaj, apoi a urmat cursurile Facultății de Filosofie și Litere din București (1876-1880). Sprijinit de Alexandru Odobescu și Bogdan Petriceicu Hasdeu, a obținut o bursă de studii la Milano și Paris, în același timp cercetând modul de organizare și funcționare a marilor biblioteci (1881-83).

Revenit în țară, a ocupat postul de profesor la Liceul Sf. Sava, apoi, din 1901, a predat istoria literaturii române la Universitatea din București.

La Biblioteca Academiei a început să lucreze încă din timpul studenției, din 1879. A vizitat numeroase biblioteci, începând cu anul 1881, „de la Moscova până la Oxford și de la Neapol până la Hamburg”, ca director al Bibliotecii Academiei Române (1884-1935) fiind tot mai interesat de organizarea științifică a instituției. În 1895 a pus bazele bibliografiei generale românești, proiectată după criterii științifice și realizată doar parțial în timpul vieții lui, astfel, organizând Biblioteca Academiei, constituită din fondul eterogen al primelor donații ale Academiei Române.

Cunoscător al literaturii române vechi și creator al școlii naționale de biblioteconomie și bibliografie, Ion Bianu a dat istoriografiei româneşti două instrumente importante de lucru – Catalogul manuscriptelor româneşti din Biblioteca Academiei, (3 vol., 1907-1931, în colaborare cu Remus Caracaș și G. Nicolaiasa), şi Bibliografia românească veche, 1508-1830, (4 vol., 1903-1944, împreună cu Nerva Hodoș și Dan Simonescu). Editor al unor texte vechi de limbă veche românească, a contribuit în mod esenţial la progresul paleografiei chirilice. A Avut preocupări de îmbunătățirea normelor ortografice ale limbii, depunând eforturi pentru reformarea limbii, aprobată în 1904 de Academie. (Rusu, 2003, p. 111). În calitate de cercetător al istoriei literare, a editat texte vechi precum Psaltirea scheiană, a scos ediții substanțiale cu note a unor opere importante precum Psaltirea lui Dosoftei sau Predicile lui Antim Ivireanul, a sintetizat în monografii viața și activitatea unor mari personalități precum Samuil Micu Clain de Sadu (1876), Timotei Cipariu etc. A prefațat primul tom din Publicațiile periodice românești de Nerva Hodoș și Al. Sadi-Ionescu (1913) etc.

A trecut la cele veșnice la 13 februarie 1935, Bucureşti.


Irina RACOVIȚAN / Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*