1871 IORGA, Nicolae (n. 17 iun. 1871, Botoşani – d. 27 nov. 1940, Strejnic, Prahova) – 150 de ani de la naştere: personalitate de excepţie a neamului românesc, istoric (al românilor, orientalist, bizantinolog, turcolog, al istoriei universale, arheolog), istoric literar, scriitor, economist, politolog, etnograf, istoric de artă, pedagog, documentarist, enciclopedist, profesor universitar, ministru, prim-ministru, parlamentar, publicist, poliglot etc. Unul din marii făuritori ai României Mari. Autor al mai multor sinteze, culminate cu „Istoria românilor”, în 10 volume. Membru al Academiei Române (1910), membru al multor academii europene și doctor Honoris Causa al universităților din Alger, Barcelona, Bratislava, Cernăuți, Geneva, Lyon, Oxford, Paris, Roma, Strasbourg, Vilnius. De numele său este legată înfiinţarea unor instituţii româneşti în străinătate, fiind creator de publicaţii ştiinţifice, culturale, de la „Semănătorul” la „Cuget clar”. Fondatorul cotidianului „Neamul Românesc”, la 10 mai 1926. Cel mai prolific istoric al românilor (1003 volume, 12755 articole şi studii, 4963 recenzii). Personalitate de geniu care a creat şcoală şi a dat direcţie culturii naţionale, implicându-se în viaţa social – politică a României. Într-o epocă de renaştere naţională, nu numai că a scris istorie, ci a și înfăptuit-o (Minerva, p. 563; Cugetarea, p. 437-441, Stan Stoica, Dicționar biografic de istorie a României, p. 267-270, Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române: Dicționar (1866-2003), Editura Enciclopedică/ Editura Academiei Române, București, 2003, p. 405).
Irina Racovițan – Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu
