Am fost întrebat recent, într-o apariție publică, de ce românii nu se revoltă în fața unor evidente devieri ale puterii, confruntați cu măsuri ce le sunt vădit potrivnice, suportând efectele unei guvernări pentru care, în esență, interesul general e mai degrabă sfidat și batjocorit. Eu am dat un răspuns (și-l voi reproduce), dar e mai puțin important decât a încerca[Citește mai mult…]
Împinsă de la spate de greii din PSD-ul local, distinsa profesoară de sport de la Şura a ocupat plină de satisfacţie scaunul de şef al IȘJ Sibiu.
Liviu Dragnea a vorbit, în gura mare, aseară, despre „un atac violent la o altă putere a statului, un atac violent la guvern”, Călin Popescu Tăriceanu a rostit, fără să clipească, expresia „o lovitură de stat” (nu erau înțeleși între ei!). Să închidem pentru o clipă ochii și să încercăm să vedem cine vorbește și la ce se referă?
A crescut acciza la benzină și va mai crește, guvernanții caută bani și-n gaură de șarpe, se anunță scumpiri, modificări fiscale, unitățile protejate cad secerate de brațul ordonanței de urgență. Tablou de toamnă cu fețe încremenite în neputință. Cine poate, cheamă salvarea. Iar când vine, luăm șoferul la omor sau îl taxăm pentru porci mistreți pe pereți. Caz de targă.
„Toamna se numără bobocii”, suntem obișnuiți să spunem când facem socoteala (vre)unui an. Șabloane folosim și în politică, de pildă, când analizăm un ciclu electoral (de patru ani). Una peste alta, balanța individuală anuală și-o face fiecare în parte și este, de obicei, o chestiune personală, ce nu are de-a face, aparent, cu viața publică (chiar dacă, în realitate, este[Citește mai mult…]
România a fost (și este) o țară a tuturor crizelor și neajunsurilor, o societate a schimbărilor fără efect și a tranziției fără sfârșit. Facem ce facem, nu ne iese, găsim justificări și tot așa.
Am tot mai clar impresia că în România lucrurile o iau înapoi, că pașii progresului sunt iluzorii și că trebuie să socotim bine unde suntem și încotro ne îndreptăm.
În plină vară (încă), pun laolaltă trei fapte și le amestec puțin. Compusul este format din legile justiției, cheagul de mitinguri de protest din câteva orașe și un sondaj de opinie apărut „la timp”. Ce-o ieși?
Toate în lumea asta sunt molipsitoare (și cele rele și cele bune), se „iau” (și de vrei și de nu vrei). Despre cele bune (de obicei) nu sunt prea multe de spus, căci sunt puține și trec, de cele mai multe ori, neobservate.
Dacă nu ne-a mai mulțumit Brifcorul și siropurile din fructe, pe bune, sau ciocolata de casă, am ales sucuri cu brand mare și ciocolată din laptele văcuțelor mov. Numai că la gust, pare-se că nu-i chiar ca pe afară. Cel puțin așa ne spune InfoCons, după ce de câteva luni bune mai multe țări din est acuză standarde duble de[Citește mai mult…]
Ultimele zile, în care am urmărit atent traiectoria degradantă a discursului indus în spațiul public despre inițiativa cetățenească a Coaliției pentru Familie, m-au convins de un lucru: Orwell și Huxley au avut dreptate când au afirmat că într-o societate „perfectă”, în care oamenii sunt controlați cu totul de Sistem, cea mai mare „crimă” adusă împotriva acestuia este „a gândi”.
„România nu a reușit să fie niciodată o «inimă» (economică) pentru că nu a știut, în niciun moment al existenței sale, să subscrie la legile istoriei viitorului”.
A trecut un an de la alegerile locale. Sibienii merită să știe ce au făcut aleșii lor în acest timp.
Votul masiv pentru Orban, în spatele căruia s-au aliniat aproape toți greii partidului, are o semnificație clară: PNL a respins radical, pentru prima oară, agenda președintelui Klaus Iohannis.
Iohannis și-a încheiat cea mai consistentă vizită externă din mandat cu o întâlnire crucială și o conferință de presă spectaculoasă.
Facebook
RSS
E-mail
Mesagerul de Sibiu TV