„Ceata junilor” se adună la Sadu

Aflat la poalele munţilor Cindrel şi Lotru, şerpuit de râul cu acelaşi nume, Sadu‚ sat de margine, este poartă de intrare în Mărginimea Sibiului.

Pe cât de străvechi, pe atât de modern astăzi, satul de la poalele munţilor, păstrează cu sfinţenie obiceiurile şi tradiţiile moştenite din moşi-strămoşi. Atunci când sunetul tălăngilor mioarelor de pe coline se aude tot mai departe de sat, pe uliţele satului se aude un sunet de „tutoi” (corn de animal) parcă o chemare la armată.

Pristavul, care este un june tânăr, dă semnalul adunării la gazdă a feciorilor din ceata junilor. Odată cu ziua marelui praznic al sfântului ierarh Nicolae, comunitatea se adună în piaţa centrală pentru a participa la alegerea cetei. Liderii cetei, judele şi vornicul, adună junii şi îi duce la biserică pentru a primi binecuvântarea preotului, pe care îl cinsteşte cu o traistă cu mere alese. Acolo se găsesc „bunicii sau părinţii” junilor, cuplurile care au convieţuit 50 de ani de căsnicie împreună, alături de care se află şi primarul satului. Junii se prind în sârbă şi, strigându-şi numele, constituie ceata.

Fiecare zi este sub cronometru, dat fiind că ei se duc în pădure să aleagă şi taie cel mai mare fag. Adusul fagului din pădure este acum uşurat de tehnologia modernă de exploatare, fagul tăiat este lăsat la poarta satului. În ultima duminică dinainte de ajun, junii „ridică fetele”, atunci când se organizează spectacolul de colinde. Ajunul este o zi plină. Dis de dimineaţă, junii trec pe la primar pe acasă, pun la punct ultimele detalii și, împreună cântând, colindă satul până la poartă acolo unde este fagul. După ce îl evaluează şi măsoară, fac toate planurile pentru amiază, când va fi pus pe car. În amiază, când gospodinele sunt ostenite după ce au copt şi gătit toată noaptea, ies la poartă pentru a cinsti junii. Bărbaţii care până la acea oră îşi gată treburile însoţesc junii, deapănă amintiri plăcute, petrecute de ei şi se duc în centru pentru a participa la toate ritualurile. Misiunea junilor cu lemnul se încheie odată cu participarea la concursul de îndemânare, când trebuie să taie şi crape două halfe din coada lemnului; cei mai vrednici sunt premiaţi cu bani. Toată noaptea colindă în sus şi în jos, vestind naşterea lui Hristos.

„A doua zi de Crăciun, îmbrăcaţi în portul popular junii şi junesele merg cu cântec de specific la biserică, unde vor mulţumi lui Dumnezeu şi semenilor pentru frumoasa primire la colind. Răsplăteşte credincioşii cu două, trei colinde şi merg şi la cealaltă biserică. La ieşire încing jocul satului alături de junese, iar crâşmarii dau oamenilor țuică fiartă. Aşadar, nu este Crăciun mai frumos ca la Sadu“, povestește primarul Valentin Ivan.


Cosmin PAL

Participă la discuție!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*