Întreg centrul istoric al municipiului Sibiu face parte din lista monumentelor istorice aprobată de către Ministerul Culturii. În plus, multe dintre imobilele din această zonă, luate în parte, au fost declarate monumente de interes naţional sau local, existând, la începutul anului, 207 astfel de clădiri,

{jcomments on} dintre care 96 sunt monumente de Listă A, potrivit agenţiei Mediafax. „Asta înseamnă că are anumite caracteristici naturale sau construite de către om atât de valoroase, încât trebuie conservate şi protejate. Aceste clădiri formează un ansamblu care reflectă modul de viaţă şi ocupaţiile cetăţenilor oraşului, modul de evoluţie a acestuia într-o anumită perioadă de timp, fiind un adevărat martor al secolelor care au trecut. Şi ar trebui să fie un martor şi al celor care urmează”, scriau, la sfârşitul anului 2010, într-o campanie de conştientizare a valorii patrimoniului din Sibiu, specialiştii Fundaţiei Transilvane pentru Dezvoltare Integrată, Protecţie şi Revitalizare a Patrimoniului Cultural „Heritas”.

 

 

in primavara lui 2009 capul unei trecatoare a fost zrobit de un ornament de pe aceasta cladire

foto: ovidiu lebu

 

Pare incredibil, dar după un program CCE2007 atât de răsunător, care a aşezat Sibiul pe harta Europei, nimeni nu are o statistică exactă a tuturor clădirilor din centrul istoric al oraşului şi, cu atât mai puţin, o statistică a imobilelor reabilitate. Potrivit reprezentanţilor Inspectoratului de Stat în Construcţii Sibiu, citaţi de Mediafax, ele reprezintă aproximativ 15 la sută din imobilele din municipiu. Reprezentanţii Primăriei au declarat că majoritatea clădirilor sunt în proprietate privată şi câteva aparţin unor culte, cele mai multe fiind deţinute de Biserica Evanghelică C.A., respectiv de Biserica Ortodoxă. Când vine vorba despre starea acestor clădiri, părerile specialiştilor sunt unanime într-o anumită privinţă: pentru a se cunoaşte cu adevărat starea lor de degradare, mai ales cea de profunzime, ar trebui făcute expertize complicate la fiecare imobil – ceea ce nu s-a făcut niciodată. Ar fi extrem de costisitor şi nimeni nu are bani să plătească.

 

Aspect deplorabil

 

Toată lumea este de acord, în schimb, că degradarea se vede deja cu ochiul liber. „Imobilele au un aspect deplorabil, pentru faptul că tencuiala este căzută, sunt coşcovite, nu mai sunt văruite cum trebuie, tâmplăria nu se mai închide şi e vai de capul ei, iar oamenii nu au bani să le facă. Dacă Ministerul Culturii spune că o clădire este monument, dar lasă toată sarcina financiară pe spatele proprietarului, nu o să ajungem nici în 200 de ani să fie bine. Singurele clădiri la care s-a intervenit au fost cele de pe traseele principale: Piaţa Mare, Bălcescu, Piaţa Mică. La celelalte nu s-a intervenit deloc. Ele există aşa de sute de ani. Dacă vorbim de faţade, în afară de cele refăcute, celelalte în proporţie de 40 – 50 la sută sunt degradate”, a constatat Romeo Grigorescu, reprezentantul Inspecţiei în Construcţii, contactat de jurnaliştii de la Mediafax. Răzvan Pop, preşedintele Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu, crede, totuşi, că Sibiul „este unul dintre cazurile fericite”. „Situaţia clădirilor din Sibiul istoric este una problematică, dar, în acelaşi timp, mult mai fericită decât în alte medii urbane româneşti”, consideră el.

 

Renovări degeaba

 

Înainte ca Sibiul să devină Capitală Culturală, Guvernul şi municipalitatea au cheltuit bani grei pentru aproximativ 30 de imobile din zona centrală. Alte zece au fost reabilitate prin intermediul Societăţii Germane pentru Cooperare Tehnică (GTZ), iar câteva pe banii proprietarilor şi a unor organizaţii. Cu toate acestea, specialiştii spun că faţadele se vor degrada din nou, în curând, dacă nu se investeşte şi pentru întreţinere. „Renovările făcute cu ocazia anului 2007 au însemnat recondiţionarea faţadelor şi a unor elemente de maximă urgenţă, dar starea clădirilor a fost doar puţin ameliorată. Este ca şi când un om are o boală gravă, dar s-a tuns, machiat, frezat”, a explicat Pop. În 2-3 ani, clădirile vor ajunge ca înainte, avertizează şi Romeo Grigorescu. Potrivit reprezentanţilor municipalităţii, în perioada 2003 – 2007, peste 35 de milioane de euro au fost folosiţi pentru lucrările de reabilitare a spaţiilor publice din centrul istoric – străzi, pasaje, pieţele centrale -, inclusiv iluminatul public, acesta fiind adus la standardul şi aspectul unui centru istoric cu caracter medieval. Primăria Sibiu deţine mai multe imobile în zona centrală a oraşului, printre care pentru trei dintre ele din Piaţa Mică nr. 22 şi 25 şi str. Turnului nr. 4, au fost prevăzute lucrări de reabilitare. “S-au contractat studiile de fezabilitate, proiectele tehnice şi au fost alocaţi bani din bugetul local pentru efectuarea lucrărilor. La imobilul din strada Turnului lucrările sunt aproape finalizate, iar cele la imobilul din Piaţa Mică nr. 25 sunt în curs. Pentru imobilul din Piaţa Mică nr. 22, municipalitatea a contractat şi a realizat proiectarea”, a declarat, pentru Mediafax, purtătorul de cuvânt al Primăriei Sibiu, Mirela Gligore.

 

Mai scumpă rebilitarea decât construcţia de la zero

 

Biserica Evanghelică este o altă instituţie care deţine clădiri importante în centrul istoric al oraşului, cum ar fi clădirea în care funcţionează Muzeul Naţional Brukenthal sau cea care adăposteşte Liceul cu predare în limba germană „Samuel von Brukenthal”. În acest caz, ambele clădiri au fost reabilitate, iar reprezentanţii bisericii au fost de acord ca acestea să-şi păstreze destinaţia. Costurile reabilitării complete a unui imobil istoric sunt chiar de două trei ori mai mari decât costul de construcţie al unei case noi. În aceste condiţii, puţini proprietari îşi permit să se apuce de treabă. „Am stat de vorbă cu toţi şi am încercat să-i conving. Până la urmă i-am convins pe toţi şi am făcut faţada clădirii, spatele ei şi structura acoperişului. M-a costat un miliard de lei”, povesteşte politicianul Nicolae Nan, care locuieşte într-o astfel de clădire, citat de Mediafax.

 

Centrul istoric, magnet pentru turişti

 

Mare parte din clădirile din centrul istoric sunt obiective turistice importante ce atrag anual mii de turişti în oraşul de pe malul Cibinului. Potrivit datelor oferite de Direcţia Judeţeană de Statistică Sibiu, oraşul a fost vizitat de peste un milion de turişti în 2007, iar în perioada mai – august a acestui an au fost mai mulţi decât în perioada similară a anului Capitalei Cultural Europene. Municipalitatea a încasat în acest an din taxa hotelieră peste 152.000 de lei, comparativ cu anul 2007 când s-au încaat doar 129.000 de lei din aceste servicii. Turiştii apreciază farmecul pieţelor, podurilor şi pasajelor, dar şi arhitectura clădirilor şi a acoperişurilor cu ochi. Puţini trec, însă, dincolo de traseele turistice pentru a vedea adevărata faţă a centrului istoric. „În 2007 s-a făcut partea de faţadă şi acoperişul, iar la unele, dacă se vedea din stradă, s-a intrat un pic şi la curtea interioară. Restul…e ca şi cu leopardul. Proverbul «afară e vopsit gardul, înăuntru e leopardul» e valabil. S-a făcut ceea ce se vede. Ce este casă propriu-zis, asta pot să vă spun sigur că nu s-a făcut. Interioarele din zona istorică arată mai rău decât acum câteva sute de ani, când au fost construite”, a mai precizat Grigorescu. Primăria Sibiu mai deţine şi alte clădiri în centrul istoric, însă nu imobile întregi, lucru ce împiedică renovarea acestora. „Sunt cazuri în care noi avem patru – cinci apartamente din zece câte sunt în clădire. Deşi am încercat să convingem ceilalţi proprietari să contribuie la reabilitarea imobilului, nu am reuşit, iar noi nu putem face pentru ei. Legea nu ne permite să facem investiţii la imobile care sunt proprietate privată. În aceste cazuri noi am putea plăti doar cotă parte din cheltuieli”, a mai precizat Gligore.

 

 

Accidente în centrul istoric

 

În 2009, o femeie şi-a pierdut viaţa, după ce un ornament s-a desprins de pe un imobil situat pe strada Cetăţii, iar în 2010 alte patru incidente au avut loc în centrul istoric, fără victime însă. Anul acesta pompierii au fost solicitaţi să intervină de mai multe ori pentru a înlătura tencuială care stătea să cadă de pe zidurile unor clădiri istorice. Ultimul incident din acest an a avut loc în luna iulie, atunci când zidul unei case istorice nelocuite s-a prăbuşit din cauza stării avansate de degradare.

 

 

Romeo GRIGORESCU | inspector construcţii

 

„Înainte de 1990, toate casele erau de stat. Oamenii stăteau acolo cu chirie, deşi în multe cazuri erau, de fapt, casele lor. Parte dintre ele s-au dat înapoi la proprietari. Nenorocirea este că, deoarece mulţi dintre proprietari nu mai trăiau, au dat casele la cei care stăteau în apartamente. Într-o casă nu există un proprietar, ci există 4 – 6 – 10 proprietari. Aceşti proprietari sunt persoane vârstnice, de regulă, pensionari care nu au bani.”

Lasă un răspuns