Cine suntem? Perspective psihologice (V)

După cum am văzut în numerele anterioare, ne construim identitatea în funcție de o varietate mare de factori, având ca bază anumite trăsături activate din moștenirea genetică. Pentru început, este important contextul în care ne naștem. Apoi, ne influențează modul în care părinții și persoanele apropiate interacționează cu noi, tiparul relațional, chiar și modul în care ei își trăiesc viața. Un rol important în construirea identității îl are și răspunsul social la atitudinile și comportamentele noastre, în general fiind foarte influențabili în aceste sens, mai ales în perioada adolescenței.

Oana VASIU |
psiholog clinician, master în psihoterapie analitică

Tot în această perioadă, ne alegem anumite direcții și scopuri pentru propria viață. Adolescența este caracterizată de o căutare intensă cu scopul de a decide modul în care ne vom conduce viața în continuare. Suntem interesați de diferite domenii, în căutarea unei profesii care să ni se potrivească. Pe lângă școală, adolescenții aleg anumite activități extra-curriculare, dar pot să nu aibă o constanță în acestea. Activitățile pot fi foarte diferite, implicarea lor poate să difere de la o perioadă la alta, specifică fiind mai degrabă căutarea și experimentarea. În urma acestor experiențe, ajungem să ne alegem o direcție profesională, să ne dezvoltăm anumite aptitudini în acest context, în detrimentul altora ce nu sunt necesare pentru domeniul ales. Astfel, ne construim o identificare cu un anumit rol profesional („Voi fi inginer”, „Voi fi sportiv”, „Voi fi avocat” etc.), cu anumite aptitudini („Sunt un bun informatician”, „Sunt rapid la alergare”, „Sunt un bun organizator” etc.) și comportamente specifice acestora („Așa sunt eu, petrec mult timp la calculator”, „Așa sunt eu, trebuie să merg zilnic la antrenamente”, „Acesta sunt eu, mă implic în organizarea evenimentelor unor organizații” etc.).

În urma alegerii unui domeniu profesional ne dezvoltăm, evident, trăsături, aptitudini, calități, comportamente specifice, însă o facem lăsând la o parte alte aptitudini sau trăsături care nu ne sunt necesare în mod zilnic. Identificându-ne cu rolul profesional ales în adolescență, putem uita că, în realitate, suntem mai mult de atât. Uneori, ajungem să ne identificăm atât de mult cu ceea ce facem, încât putem suferi adevărate șocuri dacă, din anumite motive, nu ne mai putem desfășura activitatea. Acesta este și cazul persoanelor care, la pensionare, au impresia că nu mai știu cine sunt sau al celor care sunt obligate să renunțe la a-și desfășura meseria, din motive de boală, în urma unei mutări sau a oricărei schimbări majore în viață. În acest context, persoanele respective pierd rolul cu care s-au identificat o perioadă lungă din viață, putând suferi depresii sau crize de anxietate. Totuși, este important să ne amintim că nu suntem numai meseria noastră, că nu suntem definiți de activitățile noastre zilnice. Suntem mult mai mult, putem fi orice alegem să fim, doar că am ales cândva să mergem pe acest drum profesional. Tot ce avem de făcut este să conștientizăm ce alegeri am făcut, să înțelegem că nu suntem definiți de acestea și să căutăm în noi și alte aptitudini pe care le-am putea dezvolta în continuare.

Tot în perioada adolescenței alegem și anumite tipare de comportament, atitudini față de viață, modalități de a trăi și de a interacționa cu ceilalti. Ne identificăm astfel, de exemplu, cu felul în care ne comportăm, cu reacții sau atitudini („Sunt un om vesel”, „Sunt iute de mânie”, „Sunt un om harnic și implicat”, „Sunt o mamă dedicată”), cu anumite credințe („Sunt creștin/evreu/ateu convins etc.”), cu o nație, cu o echipă sportivă, trăind în funcție de aceste identificări. Dacă sunt un om vesel, atunci am dificultăți în a-mi arăta suferințele. Dacă sunt o mamă dedicată, atunci mă simt vinovată atunci când fac ceva numai pentru mine. Dacă sunt stelist, sufăr când pierde echipa mea etc. Evident, aceste identificări sunt multiple și trăim în funcție de ele. Însă este important să știm că suntem mult mai mult de atât. Contextele de viață se pot schimba, noi ne putem schimba preferințele, astfel ni se pot schimba și identificările, dacă ne păstrăm deschiși în această direcție. Putem observa în jurul nostru, din păcate, multe persoane care nu mai reușesc să se bucure de viață, în urma pierderii unor roluri, deoarece nu reușesc să vadă cine sunt dincolo de acestea.

Vă propun acum să faceți un mic exercițiu de căutare interioară și să observați ce astefel de identificări v-ați construit de-a lungul timpului. Cu ce meserie vă identificați? Ce activități considerați că vă definesc în prezent? Întotdeauna a fost așa? În funcție de ce roluri/credințe/afilieri vă trăiți acum viața? Dacă ați fi obligat să renunțați la acestea, cine ați fi?

Întotdeauna suntem mai mult decât cine ne percepem acum, întotdeauna putem mai mult decât credem că putem și întotdeauna putem să ne găsim noi contexte în care să trăim fericiți.


Oana VASIU

psiholog clinician, master în psihoterapie analitică

Telefon: 0740.074.070

Participă la discuție!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

WhatsApp chat