„A fi de acord“ echivalează cu a te învoi, a consimţi un fapt în „perfectă înţelegere“. Acordul pentru o intervenţie chirurgicală are origini vechi în istoria chirurgiei. Prin acest document sunteţi informaţi despre tehnica folosită în cazul prietenului vostru patruped şi, desigur, riscurile care le pricinuieşte respectiva intervenţie chirurgicală. Procedurile intervenţiei sunt cele acceptate şi cunoscute pe teritoriul ţării noastre. Desigur că şi elementele de investigare paraclinică premergătoare intervenţiei sunt cele utilizate în majoritatea cabinetelor. Riscurile sunt cele care de obicei îi sperie pe proprietari. Este firesc să se întâmple aşa. La noi în ţară, chirurgia se practică pe scară largă. Medicii români sunt bine pregătiţi şi operează constant. Riscurile pentru care sunteţi informaţi, se referă la consecinţe ce nu ţin de actul chirurgical în sine, ci mai degrabă de terenul pe care se efectuează intervenţia. Procedurile şi manoperele chirurgicale sunt rutinate şi bine cunoscute de către medicul chirurg. Însă specificul individual al pacientului poate cântări mult într-o operaţie. Proprietarii reacţionează emoţional în astfel de situaţii şi „bineînţeles“ vina o poartă medicul care a operat. De aceea, sunteţi informat înainte despre riscurile posibile. Nu e o formă de precauţie ce ascunde o dorinţă a medicului de a fi „acoperit“ în caz de nereuşită. Este pur şi simplu expresia concretă relevată în acel document a posibilelor riscuri neprevăzute. Chirurgia este cea mai riscantă meserie cunoscută. Un chirurg are o eficienţă de 99% pe actul chirurgical, însă nu toate cazurile se vindecă şi asta datorită faptului că boala este diferită de la pacient la pacient şi, mai mult, pacienţii au particularităţi diferite între ei.

Lasă un răspuns