În ce constă bogăţia ortodoxiei? În primul rând în păstrarea, în adevărata lor valoare, a celor două căi de transmitere a Revelaţiei: Sf. Scriptura şi Sf. Tradiţie. Dumnezeu este sursa, izvorul tuturor cunoştinţelor noastre despre divinitate. De la Dumnezeu ştim cine e Dumnezeu şi ce trebuie să facem noi!

 

Prin Biblie şi Sf. Tradiţie

 

Aceste noţiuni ne sunt transmise pe cele două căi. O dată prin Sf. Scriptură, prin Biblie, şi apoi prin aşa-numita Sf. Tradiţie. Aceasta este orală, pentru că înainte de a se scrie Scriptura, a fost tradiţia despre care vorbim. Sf. Scriptură a fost scrisă pe baza descoperirii pe care Dumnezeu a făcut-o înainte de Scriptură. Singura Biserică ce mai păstrează Tradiţia, dar care n-o numeşte la valoarea ei, este Biserica Romano-Catolică. Toate celelalte confesiuni, protestanţii şi mai ales sectele, au renunţat la dimensiunea Tradiţiei. S-a spus că tradiţia te duce la abuz, şi de aceea nu mai avem nevoie de ea. Dar voi da doar un singur element în privinţa aceasta, pe care să-l avem ca document. Ştim prea bine că Scriptura cuprinde în ea cele patru Evanghelii. Deci cuvântul Mântuitorului a fost scris de către patru martori. Ultimul din ei e Sf. Ioan. După ce Sf. Ioan completează pe celelalte Evanghelii, exact la sfârşitul ei spune aşa: „Multe altele a făcut Iisus, care nu sunt scrise în aceasta“. Şi apoi face o comparaţie: „Dacă toate acestea s-ar fi scris, nu ar fi ajuns lumea aceasta ca să încapă cărţile în care s-ar fi scris“.

 

Cuvinte dumnezeieşti

 

Unde sunt cele care le-a spus Iisus şi care nu sunt scrise în Sfintele Evanghelii? Sunt cele pe care le păstrăm noi în Sf. Tradiţie. Şi există în tradiţie momente scrise. Adică, din cărţile din care facem noi slujbele noastre, care nu sunt cuvinte ale oamenilor, nu sunt piese de teatru. Cine ar primi să joace aceeaşi piesă de teatru toată viaţa lui sau să participe toată viaţa lui la aceeaşi piesă?

Cuvintele Sf. Liturghii sunt inspirate, luate din Scriptură, de aceea şi sunt dumnezeieşti. Ele alcătuiesc o rugăciune a colectivităţii care e condusă de Mântuitorul Iisus Hristos. În momentul în care ne aflăm în Biserică, e atâta bogăţie în Triod, că rămânem uimiţi, iar în această perioadă se poate realiza în cadrul cultului combinaţia între două stări sufleteşti, care de obicei, pentru noi, sunt diametral opuse. Cum poţi să fii şi bucuros şi trist în acelaşi timp? Şi iată că în această perioadă, deşi noi ne-mbrăcăm în negru de luni şi până vineri, iar sâmbăta şi duminica facem Liturghia Învierii.

 

Crezul

 

Ortodoxia pune accent şi pe Sfânta Tradiţie, ca şi pe Sf. Scriptura. Şi mai sunt şi alte elemente ale Sfintei Tradiţii: Crezul. Dacă ne întreabă cineva ce credinţă avem, este suficient să-ţi faci semnul Crucii şi să spui credinţa ta e exprimată într-un simbol foarte mic: „Eu cred în Dumnezeu Tatăl, Care L-a trimis pe Fiul pe pământ, Cel Ce S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta Tatălui şi a iubit pe vrăjmaşi. Eu cred în Sfânta Treime, marele mister“. Dumnezeu în Treime S-a descoperit, deşi pentru mintea noastră este foarte greu să înţelegem cum poate să fie un singur Dumnezeu şi totuşi în trei persoane. Aici este taina dumnezeirii. Este altă mare taină a ortodoxiei să credem că Hristos a fost şi Dumnezeu şi om şi că într-adevăr pâinea şi vinul cu care ne-mpărtăşim noi nu este o materie pe care o vedem şi ne împărtăşim cu ea, cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos!

 

Mărturisim ortodoxia noastră

 

În ziua Ortodoxiei, mărturisim ortodoxia noastră cinstindu-L pe Dumnezeu şi ne închinăm Lui, aşa cum se cuvine. Dacă ne facem semnul Sf. Cruci, când începem rugăciunea şi spunem: „Doamne, iertăciunea aceasta o facem în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sf. Duh“ sau după ce terminăm rugaciunea spunem: „Îţi aducem Ţie Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh“, atunci începem să mărturisim ortodoxia noastră, a fiecăruia dintre noi. Amin.

IPS Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului

Spune-ți părerea!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*