Biblioteca Universitară din Sibiu a găzduit, marți, 6 martie, un eveniment de care orașele din România au mare nevoie.

Sub genericul „Alfabetul fricii. Femeia în arte și în spațiul public”, politoloaga feministă Mihaela Miroiu, profesor universitar la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, alături de Minodora Sălcudean, conferențiar universitar la ULBS, au fost protagonistele unui eveniment de informare pe tema feminismului și a discriminării de gen în domeniul artistic și digital/social media absolut necesar pentru a ne învăța că misoginismul există și acolo unde toată lumea crede că nu există, cum ar fi zona liberală a artelor. Să ne învețe că misoginii nu sunt numai bărbații, ci și femeile.

Cuvintele „bărbat“ și „femeie“ înseamnă lucruri diferite

Ca punct de plecare al discuției, Mihaela Miroiu ne roagă să căutam în dicționarul de sinonime al limbii române cuvintele „bărbat“ și „femeie“ și să citim rezultatele cu voce tare. Un exercițiu simplu, dar ceva ce eu una nu am făcut niciodată, iar rezultatele acestea se pot folosi ca argument de fiecare dată când cineva spune că sexismul nu mai e o problemă în societatea de azi. Pentru bărbat, printre sinonimele din dicționar, se află: brav, cinstit, curajos, om, soț. Pentru femeie: nevastă, muiere, cocotă, prostituată, servitoare etc.

„Ne controlau până și uterul”

Discuția a pornit de la filmul documentar despre Herta Müller, „Alfabetul fricii“, însă s-a îndepărtat, pe parcurs, de subiectul filmului, care era mai degrabă legat de România comunistă. Se discută puțin și despre condiția femeii în perioada comunistă. Perioadă când se poate spune că e stabilită o egalitate între sexe, în ideea în care femeia nu mai depinde de bărbat, ci depinde de stat, la fel ca bărbatul. Aici, explică Miroiu, e vorba de o dependență atât de profundă, că statul a ajuns să controleze și cele mai intime aspecte ale existenței lor, și aici se referă la avort, care era interzis, și la faptul că femeile trebuiau controlate o dată la trei luni să vadă dacă au rămas însărcinate sau nu.

„Dezlegare la minte”

Discuția continuă cu observația că pereții încăperii sunt acoperiți de tablouri cu bărbați, o insultă nicidecum la adresa conducerii bibliotecii, ci la efectele societății profund patriarhale în care încă trăim, femeia începând să existe ca om, ca ființă care gândește – explică Mihaela Miroiu – abia pe la mijlocul secolului XX. Femeile au primit „dezlegare la minte” abia după înființarea școlilor mixte. Un alt mod rapid și de impact prin care acest eveniment te poate face să reconsideri cel puțin ultimele două secole au fost câteva citate (aproximative) ale unor oameni de cultură români, de care s-a folosit doamna Miroiu: „Femeile sunt nulități cel mult simpatice al căror singur rol este să destindă bărbatul din tensiunea spiritului, aducându-l la nivelul mundanului” – Emil Cioran; femeile nu sunt altceva decât „umbre ale unui gând” – Nichita Stănescu, sau, una pe care am auzit-o și eu de la o cunoștință, doar că în legătură cu poezia – femeile nu pot să fie metafizicieni „pentru că ele sunt însăși metafizica” – Al. Paleologu. Aceasta din urmă e misoginism camuflat, pentru că se vrea un soi de omagiu.

Am văzut fețe mirate, fețe de oameni care au realizat doar acum anumite lucruri, fețe de oameni care poate nu îndrăzneau să-și spună feminiști/feministe până acum (pentru că există, în România, o frică nejustificată în fața acestei etichetări, mai ales în spațiul artelor/culturii), fețe de oameni care au primit, poate, niște răspunsuri și fețe de oameni fericiți (ca a mea), că în sfârșit se întâmplă astfel de evenimente și la Sibiu.

 

Sub egida PEN România

Evenimentul moderat de Radu Vancu și Dragoș Varga a avut loc sub egida PEN România și este organizat de revista Transilvania / CNM Astra, alături de Biblioteca Universitară și Departamentul de Studii Romanice al Facultății de Litere și Arte și cu sprijinul Astra Film.


Cătălina STANISLAV

Spune-ți părerea!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*