Strămoşii daci sacrificau porcul ca pe un animal ce putea hrăni soarele, cu tot ritualul luminos şi încins al sacrificării acestuia, venind în ajutorul soarelui pe care îl venerau crezând că îl hrănesc, sporindu-i puterile. Ritualul s-a păstrat şi astăzi, când puţine sunt gospodăriile unde nu se taie cate un porc inaintea Craciunului.

Ritualul de tăiere cere ca în preajma porcului să nu fie oameni miloşi, altfel porcul va muri greu şi carnea nu va fi bună la gust

Ritualul de tăiere cere ca în preajma porcului să nu fie oameni miloşi, altfel porcul va muri greu şi carnea nu va fi bună la gust

Familia Oancea, din Tălmaciu, produce şi vinde de ani buni produse tradiţionale din carne de porc. Sunt cunoscuţi în oraşşi multă lume cumpără produsele lor, considerând că sunt cele mai bune din zonă. Anul acesta, au invitat la tăierea porcului şi o echipă de televiziune, pe primarul Constantin Barbu şi pe directorul Direcţiei Agricole din Sibiu, Gheorghe Budrală. Astfel, ritualul a fost unul „ca la carte”. „Grăsunul”, un porc de peste 200 de kilograme, a fost adus în curte gata înjunghiat, primirea acestuia fiind una cu mare fast, covoare tradiţionale aşezate prin curte, platouri cu produse preparate, ţuică fiartă şi copii îmbrăcaţi româneşte. „Trebuie să-l pârlim musai cu paie, ca să iasă şoricul bun şi trebuie frecat bine cu sare”, explică ca un adevărat profesionist – Ioan Oancea, capul familiei. Aşa s-a şi petrecut.

Utilul şi plăcut

Porcul a fost învelit cu paie, care au prăjit bine pielea animalului, apoi acesta a fost spălat şi curăţat până ce a devenit alb şi apetisant. Cu un cuţit ascuţit mai ceva ca un brici, măcelarii au crestat o cruce în fruntea animalului, după care au tăiat din urechile rumenite şi le-au oferit copiilor câte o bucată, să guste primii din porcul sacrificat. Încet, încet, cu multă pricepere, porcul a fost tranşat. Rând pe rând, bucăţile de carne au fost duse în bucătărie, unde femeile începeau deja să le prepare. „Facem cârnaţi, caltaboşi, slănină afumată, jumeri, tot ce se face de obicei”, arătau gospodinele, mândre că munca lor va hrăni familia. „«Să nu vă ajungă!», aşa se urează pe la noi”, spune, amuzat, primarul Constantin Barbu. „Asta înseamnă să nu fie ultimul porc sacrificat şi toţi cei din familie să apuce să mai crească şi să mai sacrifice multe animale”.

Superstiţii din popor

Bătrânii au transmis credinţa că, în noaptea din ajunul Ignatului, animalul ce urmează să fie sacrificat îşi visează cuţitul sau se visează la gât cu mărgele roşii. De asemenea, se spune că, înainte de tăiere, porcul amuţeşte ore în şir, ca şi cum ar simţi că i se apropie sfârşitul, moment denumit în popor „tăcerea porcului”. Ritualul de tăiere cere ca în preajma porcului să nu fie oameni miloşi, afirmându-se că aceştia vor transmite animalului starea de teamă, fapt ce îl

Sub „umbrela” Direcţiei Agricole

Familia Oancea face parte din Asociaţia Producătorilor de Produse Ecologice şi Tradiţionale „Mărginimea Sibiului”, o asociaţie cu care directorul Direcţiei Agricole Gheorghe Budrală se mândreşte şi care arată că la ţară astfel de activităţi nu sunt nici pe departe „îngropate” de modernitate.

Spune-ți părerea!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*