Ionii au fost udați la Tălmăcel | FOTO

Toți cei cu numele de Ion sau Ioana au fost udați, ieri, în râul ce trece pe lângă biserica din satul sibian Tălmăcel, unde, de cel puțin un secol, localnici îmbrăcați în costume tradiționale românești păstrează obiceiul Udatului Ionilor.

DSCF7623Printre cei care au fost udați s-a aflat și primarul orașului Tălmaciu, Constantin Barbu, care are rădăcini puternice în satul Tălmăcel. „Este o zi deosebită pentru noi. Mă bucur că ducem tradiția mai departe, astfel încât acest obicei tradițional să nu se piardă. În această zi, vreau să urez «La mulți ani!» tuturor celor care poartă numele de Ion și multă sănătate și putere de muncă. Totodată, vreau să le mulțumesc celor din satul Tălmăcel, care an de an se implică în organizarea acestui eveniment important pentru comunitatea locală“, a spus edilul din Tălmaciu, oraș de care aparține administrativ satul Tălmăcel. Barbu a mai mărturisit că rădăcinile sale de familie din Tălmăcel datează de peste 200 de ani.

Obiceiul

După slujba religioasă, spre râul din sat pornește un alai format din feciori călări ce poartă steaguri tricolore, îmbrăcați tradițional, un car alegoric tras de boi împodobiți cu țesături și mărgele și mai în urmă măgărușii cu moșul și baba din paie. Ajunși la râu, „junii“ îi udă rând pe rând pe toți ce poartă numele de Ion sau Ioana, doar pe cizme, într-un ritual de purificare, explică Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul – Junii Sibiului“. „Udatul Ionilor este obiceiul cu care Tălmăcelul și locuitorii lui se identifică. Vechimea acestui obicei nu poate fi stabilită cu exactitate. Sunt oameni care povestesc că obiceiul ar fi strâns legat de Marea Unire de la 1918, alții spun că ar fi legat de construirea bisericii din sat, în secolul al XVIII-lea. După ce s-a construit biserica din sat, s-au adus și clopotele de la Viena, iar garda cu călărași s-a dus să le aducă. Se pare că au intrat în sat de Sf. Ioan, și de atunci a rămas tradiția“, spune profesorul sibian Ilie Rotariu, originar din Tălmăcel. Primarul Barbu știe o altă legendă: câțiva locuitori ai satului care au fost plecați la Marea Unire de la Alba Iulia s-au întors acasă de Sf. Ioan și din bucuria unirii s-a născut acest obicei. După ce toți cei care poartă numele Sfântului Ion și-au primit botezul, feciorii, fetele, localnicii și turiștii se îndreaptă spre punctul central al satului: piațeta din fața bisericii. Aici, în Ulița Mare, are loc tradiționalul joc, după ordinea binecunoscută: sârba, învârtita, hațegana, jiana și hora.

Tradiția e sfântă

În fiecare an, în 7 ianuarie, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, cel care L-a botezat pe Hristos în Iordan. În tradiţia populară, se știe că Sfântul Ioan este protectorul pruncilor şi, totodată, ziua sa este o zi de bucurie. Tradiţia avertizează că aceia care nu se veselesc în această zi vor fi trişti tot timpul anului. Udatul Ionilor marchează încheierea ciclului sărbătorilor de iarnă, deschis pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, prin constituirea cetei de feciori și care a continuat prin colindatul întregului sat de Crăciun. În calendarul popular, de Sânt-Ion (Soborul Sf. Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului), oamenii se botează la biserică pentru noroc şi sănătate. Ziua se serbează de către femei cu petreceri precum Iordănitul Femeilor sau Masa Moaşei. Obiceiurile consemnate de specialiștii CNM ASTRA Sibiu amintesc de Iordănitul sau Muiatul Ionilor din Tălmăcel. Potrivit tradiției, de acum se înmoaie frigul, însă, dacă în această zi este ger, vitele vor fi sănătoase.

Sub semnul lui Ion

În variante specifice diferitelor limbi, se pare că numele de Ion este cel mai răspândit de pe glob. Aşa cum remarcă specialiştii în etimologie şi antroponimie, numele Ion vine din ebraicul Iehohanan, redus la Iohanán. Regretatul George Pruteanu arăta că numele Ion „este compus din două părţi: «Io»: prescurtare obişnuită pentru Iehova (Dumnezeu) şi verbul «hanan»: a avea milă, a face favoare (din care verb se şi trage numele Ana) – deci traducerea lui Iohanán este «Din graţia lui Dumnezeu; Dumnezeu s-a îndurat», adică o formulă de mulţumire adresată Cerului de părinţii care-şi doreau foarte mult un copil. Din acest străvechi Iohanán au derivat, mai întâi la greci Ioánnes, apoi la latini Iohánnes. De aici, mai ales după secolul IV d.Cr., dar, cu sporită intensitate, după anul 1000, numele s-a răspândit în toată Europa”.

Cindrea: „Mă încearcă o mare bucurie și o puternică emoție

“Unul dintre cei mai cunoscuți sibieni care și-au serbat ieri ziua numelui este Ioan Cindrea, președintele Consiliului Județean. „Aș dori ca în acest an să fim inspirați mai mult de pilda lăsată de Ioan Botezătorul de a trăi în cumpătare, de a nu ne semeți, ci a ne evalua corect și a recunoaște autoritatea lui Dumnezeu și, mai presus, de a avea curajul să dezaprobăm faptele rele și de a spune adevărul“, a transmis Cindrea, într-un comunicat de presă. Pe 25 ianuarie, el va apărea în fața Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde se judecă apelul său, după ce instanța supremă l-a condamnat la un an de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese. „În fiecare an, în ziua rânduită de Biserică să îl sărbătorim pe Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, mă încearcă o mare bucurie și o puternică emoție. Bucurie pentru că primesc multe urări și felicitări, purtând, prin inspirata alegere a părinților mei, numele Ioan. Și emoție pentru că sunt impresionat de întreaga activitate a prorocului Ioan Botezătorul, a celui trimis de Dumnezeu să fie înaintemergător, să pregătească prin propovăduirea sa Calea Domnului și să confirme semenilor săi că Domnul nostru Iisus Hristos este Mesia, este cel pe care ei îl așteptau să le fie Mântuitor și să fie Mântuitorul lumii întregi“, a mărturisit șeful Consiliului Județean.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*