A trecut un an de când plutonierul major Andrei Marius Paliuc a fost ucis în faţa Consulatului Germaniei la Sibiu, unde îşi efectua serviciul. Ieri dimineaţă, colegii săi au ţinut un moment de reculegere şi au organizat un parastas la mormântul celui dispărut.

 

„De ce?“ este întrebarea care nu-i dă pace mamei lui Paliuc. De ce a fost ucis fiul ei? De ce, de un an de zile, încă nu s-a găsit criminalul? Ieri dimineaţă, când colegii jandarmului ucis s-au adunat în faţa Consulatului Germaniei, pentru a depune flori în locul în care camaradul lor şi-a găsit sfârşitul şi pentru a păstra un moment de reculegere în memoria lui, Maria Paliuc repeta la nesfârşit această întrebare, printre hohotele de lacrimi. În faţa ei stăteau şeful Jandarmeriei sibiene, colonelul Costel Dogaru, comisarul şef Tiberiu Ivancea – comandatul IPJ, preşedintele Consiliului Judeţean, Ioan Cindrea, prefectul Ovidiu Sitterli şi consulul Thomas Gerlach. Mai-marii zilei n-au putut decât să-i promită că vor face eforturi să grăbească ancheta.

 

 

„Nu-mi găsesc liniştea“

Durerii crâncene pe care a cunoscut-o această mamă care şi-a pierdut copilul într-un mod atât de violent i se adaugă şi dezamăgirea provocată de faptul că ucigaşul încă nu a fost prins. „A trecut un an de zile de când tot vorbesc despre acest lucru, dar vorbesc degeaba. Ucigaşul copilului meu e încă în libertate. Acum mi-am propus să nu mai spun nimic. O să las autorităţile să-şi facă treaba. Se pare că de un an de zile nu au reuşit să facă mai nimic. Sunt atât de mâhnită, încât nu-mi găsesc liniştea până când nu-l vor prinde pe cel ce a făcut această faptă. Acela se bucură de libertate, de tot ce-l înconjoară, pe când noi plângem în fiecare zi. De ce? Vreau să întreb de ce nu-l prind pe acel… nu-l numesc om! Întreb şi strig către toată lumea: când se va întâmpla acest lucru?“, a exclamat femeia.

„Era un om pe care te puteai baza“

În faţa gheretei în care a fost ucis plutonierul, colegii lui au depus flori, au aprins lumânări şi au ţinut un moment de reculegere. Apoi au mers la mormântul acestuia, unde şi-au adus aminte de firea jovială şi altruistă a camaradului lor. „Era un om vesel, mereu pus pe glume, săritor. Oricine îi cerea ajutorul, nu întreba pentu ce, ci sărea automat în ajutorul tuturor colegilor. Îşi iubea colegii, îi respecta şi îi ajuta în orice situaţie. Şi la serviciu şi în afara serviciului. Foarte inimos şi foarte bun sportiv. Cel mai bun sportiv pe care l-am avut. La vârsta lui alerga mult mai bine decât mulţi colegi chiar şi cu zece ani mai tineri decât el. Era un om pe care te puteai baza. Cuvântul lui niciodată nu a fost pus la îndoială. Un om sincer, drept, nu a minţit niciodată. Am avut întotdeauna încredere în el şi a fost unul dintre cei mai corecţi colegi pe care i-am avut. Ne lipseşte“, povesteşte căpitanul Cornel Mărculescu, comandantul Detaşamentului 2 Jandarmi Sibiu, cel care a fost şeful direct al lui Marius Paliuc.

Dosar cu AN

La un an de la crimă, ancheta desfăşurată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu pare să nu avanseze deloc, deşi imaginea criminalului a fost surprinsă de camerele de supraveghere de la Consulat, iar ucigaşul a lăsat în urmă şi probe de unde se poate preleva ADN. „Dosarul privind moartea jandarmului de la Consulatul German se află în continuare în lucru la procuror. Datele pe care le deţinem şi probele administrate până la acest moment nu pot fi făcute publice. Vă asigurăm că depunem toate diligenţele în vederea descoperirii autorului şi tragerii lui la răspundere penală“, a precizat prim-procurorul Adriana Şandru. Un răspuns sec peste o mare de lacrimi.

Sfârşit violent

Marius Paliuc avea 35 de ani şi era subofiţer. În zorii zilei de 30 mai 2012, o femeie care trecea pe strada Luciana Blaga din Sibiu, prin dreptul Consulatului German, l-a găsit căzut lângă gheretă, plin de sânge. Fusese înjunghiat în piept. Ajunşi la faţa locului, legiştii au constatat că decesul survenise în jurul orei 5.00. Cadavrul prezenta cinci răni lungi de câţiva centimetri, produse prin injunghiere cu un cuţit, care i-au afectat organele interne. Deşi, în primele momente, anchetatorii au luat în calcul şi eventualitatea unui conflict spontan pe stradă, cercetarea la faţa locului a eliminat această ipoteză. Urmele de sânge arătau că jandarmul a fost atacat înainte să se ridice de pe scaun. În gheretă încă se simţea un miros puternic de spray paralizant. Paliuc, însă, nu îl folosise pe al său. A mai apucat doar să se târască afară.

Maria PALIUC | mama jandarmului ucis

„Copilul meu e mort şi nimeni nu mi-l poate aduce înapoi. Însă nu e corect ca cel care i-a luat viaţa să se bucure nestingherit de toate lucrurile de care copilul meu nu se mai bucură.“

Lasă un răspuns