Mii de femei și sute de copii sunt bătuți anual în România

Violenţă în familie este orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Aceasta poate include un singur episod sau mai multe acte de violență, formând un model de comportament abuziv prin exercitarea controlului. Violența în familie este un comportament intenționat. Scopul violenței în familie este stabilirea și exercitarea puterii și controlului asupra altei persoane.

Violența este folosită pentru a intimida, umili sau înfricoșa victima. Bărbații deseori folosesc violența împotriva partenerelor lor intime, inclusiv asupra actualelor sau fostelor soții, prietene ori partenere.

Violența apare atunci când o persoană obține și menține puterea și controlul asupra unei alte persoane, în cadrul unei relații intime.

Femeile sunt lovite, se țipă la ele, rămân în relații abuzive și își pierd încet încrederea în ele.

„Avea probleme cu drogurile, cu alcoolul, iar tatăl lui l-a abuzat când era mic și chiar și la 22 de ani ai săi, încă îl bătea. Într-o seară care a început romantic, cu te iubesc-uri și promisiuni s-a terminat cu o bătaie de am fost nevoită să chem poliția. Mă bătea pe stradă, mă bătea unde îi venea cheful. Am înțeles într-un final că nu pot sta atâția ani de zile să trag, să încerc, să sufăr pentru o persoană care poate își găsește liniștea în mine, poate scot ce e mai bun din el, dar el scotea ce e mai rău din mine”, a spus Sabina M..

Însă de multe ori abuzul partenerilor este doar psihic și emoțional, ceea ce le poate afecta pe femei pentru întreaga viață.

Alina a trăit timp de un an și jumătate într-o relație toxică, fiindu-i interzis chiar și să petreacă timp cu părinții ei.

„La început s-a comportat foarte bine cu mine, dar cam după patru luni a început să îmi interzică să merg la suc cu colegii și eu l-am ascultat, crezând că doar atât îmi interzice. După aceea mi-a interzis să vorbesc cu cea mai bună prietenă. Apoi am început să merg cu părinții mei în tot felul de excursii. A încercat să îmi interzică și asta. De fiecare dacă când mergeam cu ei, îmi zicea că sunt o curvă, o proastă, o handicapată. Pe la sfârșitul relației a fost tot mai rău, mă jignea tot mai mult și eu începusem să îi dau dreptate, să mă fac și eu proastă. Pur și simplu mă jigneam singură”, povestește Alina.

FEMEILE CARE PLEACĂ DIN RELAȚII ABUZIVE DE MULTE ORI REVIN

Psihologul Raluca Anton vine cu un răspuns, pentru a încerca să pună lumină în atitudinea fetelor care au relații toxice. Ce le ține acolo? De ce nu pleacă, fiind conștiente că nu sunt, de fapt, fericite?

„Relațiile disfuncționale vin din niște mecanisme greșite pe care ambii parteneri le-au dezvoltat, de cele mai multe ori, modelând familia în care s-au dezvoltat ca o consecință a unor vulnaribilități pe care le au. Noi învățăm ce înseamnă să iubești și felul în care iubim de la persoanele noastre de atașament, de la părinții noștri. Pe de o parte, felul în care ei ne răspund nevoilor emoționale (de protecție, siguranță, afecțiune, atenție etc.) și, pe de altă parte, felul în care răspund nevoilor unul altuia. De exemplu, pattern-ul de supunere pe care multe femei care stau în astfel de relații îl au poate avea la bază mecanisme mentale de genul: eu nu sunt suficient de bună, eu nu mă descurc fără el, îmi e teamă să nu fiu părăsită, nu merit să fiu iubită, trebuie să îi demonstrez mereu astfel încât să mă iubească. Deci, teama de abandon și credința eronată este că este incapabilă să se descurce singură o poate face pe o femeie să rămână alături de cineva care o abuzează fizic/emoțional. De ce multe femei rămân chiar dacă ele conștientizează că le e greu? Pentru că e mecanismul pe care îl știu cel mai bine, este ceea ce au trăit în trecutul lor, sunt cunoștințele pe care creierul le activează cel mai ușor. Uneori reușesc să plece, dar după o perioadă revin. Nu reușesc să umple golul rămas în urma abuzului, nu reușesc să aibă încredere că se vor descurca și singure și atunci fac, din nou și din nou, ceea ce știu mai bine: să îndure suferință. Vor reuși să se desprindă atunci când vor înțelege că ele merită să fie iubite, că ele merită să fie apreciate pentru ceea ce sunt și să fie acceptate necondiționat, pur și simplu, pentru că există”, a explicat Raluca Anton.

COPIII AJUNG ȘI EI ÎN MIJLOCUL BĂTĂILOR

Dacă pentru o femeie violența în familie poate avea efecte fizice și psihice pe perioadă nedeterminată, în ceea ce privește copiii, lor poate să le afecteze tot cursul vieții. În anul 2017 au fost înregistrare un număr de 1799 de victime ale violenței în familie. Dintre acestea, 794 au fost minori.

„Aici e vorba despre un triunghi al abuzului, indiferent ca e fizic sau emoțional. Repercursiunile sunt pe termen lung sunt aceleași cumva. Este un triunghi format din: agresor, victimă și salvator. Riscurile pe termen lung este să devină copilul victimă sau să devină un agresor mai mare decât cel care a abuzat de el. Inadaptarea socială, lipsa de încredere în propria persoană, fiindcă dacă cel mic nu este valorizat, clar nu va avea încredere în el. O altă problemă cu care ne confruntăm este incapacitatea victimei de a rămâne într-o relație”, a explicat psihologul Mariana Munte.

Participă la discuție!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

WhatsApp chat