Pe mesele italienilor

 

 

Mieii crescuţi la Sibiu au ajuns, de sărbători, în Occident, din cauză că mulţi dintre sibieni nu şi-au mai permis delicatesele tradiţionale. Crescătorii se bazează în continuare pe exporturi, mărturiseşte Marcel Andrei, liderul Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine.

Dacă în anii trecuţi cumpărau câte un miel întreg, românii au ajuns să se mulţumească doar cu câte un kilogram sau două de carne, pentru a respecta tradiţia. Se vede acest lucru şi din numărul de miei pe care crescătorii sibieni i-au sacrificat în acest an de Paşti, pentru consumul intern. Doar câteva mii de exemplare au acoperit necesarul local. Crescătorii pun fenomenul pe seama scăderii puterii de cumpărare a oamenilor, dar dau vina şi pe vremea capricioasă. „În acest an, sărbătorile pascale au venit mai repede şi iarna a fost mai lungă. Mieii nu au apucat să crească”, explică Marcel Andrei, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine „Mărginimea Sibiului”.

 

Peste 20.000 de capete, la export

 

Străinilor, în schimb, mieii sibieni li s-au părut numai buni. Crescătorii sibieni au trimis de Paşti, la export, peste 20.000 de miei. Cei mai mulţi au ajuns pe mesele italienilor şi, în ciuda restricţiilor comerciale impuse de ţări precum Turcia, mieii sibieni au ajuns şi aici. „Exportăm şi în Turcia, dar, din păcate, prin intermediari. Avem restricţii pentru această ţară din cauza problemelor cu scabia. ANSVSA a cheltuit aiurea fondurile europene, nu pentru a remedia aceste probleme, iar acum noi suportăm consecinţele. Dar, după cum spuneam, mieii noştri ajung în Turcia, numai că mult mai scumpi, din cauza intermediarilor”, explică Marcel Andrei.

 

Vesticii preferă rasele străine

 

Pentru export, crescătorilor sibieni li s-au cerut în special rasele mari, de carne. Străinii au optat pentru rasa cap negru german şi pentru ţigaie. Ţurcana, rasa autohtonă, nu a fost prea solicitată, deoarece mieii acestui soi sunt de dimensiuni mai mici şi se dezvoltă mult mai încet. De exemplu, un miel din rasa cap negru german, dacă este bine hrănit, poate acumula până la 300 de grame într-o zi, în vreme ce mielul din rasa autohtonă se îngraşă cu doar 150 de grame. În aceste condiţii, crescătorii spun că se vor baza în continuare pe exemplarele cu randament maxim. Cât despre comercializarea mieilor, planurile lor de afaceri se bazează de acum încolo doar pe export şi doar într-o măsură foarte mică pe consumul intern.

 

 

Marcel ANDREI | preşedinte ACOCMS

„Iarba de abia a răsărit, oile nu au avut verdeaţă, ca să dea lapte mult şi să se dezvolte mieii. În plus, puterea de cumpărare a oamenilor a scăzut incredibil de mult.”

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*