La Penitenciarul Aiud se află câteva zeci de săbii cu valoare de patrimoniu ascunse de deţinuţii politici. Între cei care şi-au riscat viaţa pentru a salva o părticică de istorie se numărau şi doi sibieni.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a demarat o nouă campanie de investigaţii arheologice. Căutarea se face pe baza mărturiilor şi a două planuri în desen ascunse de către foştii deţinuţi politici, în prezent decedaţi, la care se adaugă şi unele informaţii provenite de la foşti gardieni ai penitenciarului. Prima acţiune a fost făcută în 1993, fără rezultat. „Atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi identitar, săbiile generalilor români reprezintă o parte din trecutul acestei naţiuni, pe care regimul comunist a încercat să-l distrugă în tentativa constantă de anihilare a tuturor simbolurilor istorice şi cultural“, a declarat Andrei Muraru, preşedintele executiv al IICCMER.

Sortite distrugerii

Se pare că la penitenciar au fost aduse, până în anul 1956, 12 căruţe cu săbii care au aparţinut fostei Armate Regale. Acestea au fost depozitate într-o magazie. În vara lui 1957, opt căruţe cu săbii au fost scoase din acea magazie, fiind descărcate lângă atelierul de forjă al fabricii penitenciarului. Armele trebuiau să treacă prin nişte operaţiuni tehnice care prevedeau demontarea mânerelor şi gărzilor, debitarea lamelor şi apoi prelucrarea acestora prin forjare. Aici lucrau numai deţinuţi cu condamnări politice, iar unul dintre aceştia a realizat valoarea săbiilor. În înţelegere cu alţi doi deţinuţi, Savu Popa (1928 – 1999), din Ocna Sibiului, şi Gheorghe Martău, din Gorj, au sortat circa 60 de săbii, pe care le-au îngropat în două şanţuri. Spre sfârşitul anului 1960, au mai fost aduse încă patru căruţe încărcate cu săbii pentru a fi şi acestea distruse. Savu Popa şi un alt deţinut politic din Sibiu, Tiberiu Hentea (1920 – 1999), au reuşit să îngroape alte 30 de săbii în apropierea locului unde fuseseră ascunse celelalte.

Pierdute în subteran

Câţiva ani mai târziu, corpul de clădire care a adăpostit atelierul de forjă în care au fost ascunse săbiile a fost demolat, acesta fiind înlocuit cu o nouă clădire. În 1973, a fost adosată o hală nouă. „Odată cu construcţia acestei hale, la nivel subteran au fost făcute anumite amenajări în concordanţă cu destinaţia clădirii, fapt ce a produs în anumite zone o deranjare considerabilă a stratigrafiei solului tocmai în zona noastră de interes“, arată reprezentanţii IICCMER.

 

Lasă un răspuns