Săsăuş, satul sibian care dispare de pe hartă

Cetatea săsească, arhitectectura originală a caselor şi un cadru natural feeric sunt atuurile Săsăuşului

Pentru turiştii din ţară, dar şi de peste hotare dornici să descopere farmecul satelor transilvănene de altădată, în estul judeţului Sibiu, în podişul Hârtibaciului, se află un sat în care timpul a stat parcă în loc. Este vorba despre satul Săsăuş, care a fost integrat de curând

de către Ecomuzeul Regional Sibiu în circuitul turistic de pe Valea Hârtibaciului. „Satul a fost integrat în patrimoniul în pericol pentru a demonstra efectiv cum dispare un sat de pe hartă. În prezent, în Săsăuş mai trăiesc aproximativ 40 de familii“, motivează Gheorghe Donu, preşedintele Asociaţiei Obştea Satului Săsăuş şi totodată iniţiatorul demersului „Săsăuş – patrimoniu în pericol“. Invitaţia de a vizita satul a fost lansată oricărui turist dornic să descopere sudul Transilvaniei, pentru că nu poţi să vezi circuitul bisericilor fortificate fără să vezi şi să cunoşti realitatea satelor româneşti din Ardeal. În pericol este şi patrimoniul ecomuzeului din Moşna, dar şi siturile UNESCO din Biertan şi Valea Viilor.

Pe urmele fraţilor Grecu şi ale părintelui Arsenie Boca

Circuitul turistic „Săsăuş – patrimoniu în pericol“ reprezintă singurul circuit marcat şi semnalizat cu opt locuri de popas, vizitarea putând dura între o oră şi jumătate şi trei ore, în funcţie de grup. Astfel, turiştii merg pe urmele istorice, fără ghid, lăsându-se îndrumaţi doar de uliţe şi de puţinii localnici rămaşi în casele vechi de sute de ani. Circuitul începe pe urmele fraţilor Nicolae şi Alexandru Grecu, pictorii bisericii din Săsăuş, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. De-a lungul vremii, lăcaşul a fost încercat de cutremure, trăsnete şi incendii, însă a rămas în picioare. În perioada 2006-2009, s-a schimbat acoperişul, s-a zugrăvit exteriorul şi s-au schimbat geamurile. Bătrânii povestesc de două cruci, una de lemn aşezată la intrarea în curtea bisericii, care le-a fost dăruită de către sfântul Ardealului, Arsenie Boca, în schimbul unei alte cruci de piatră pe care părintele şi-a dorit-o la mormântul său. Şi tot ei spun că, mergând cu căruţe întregi de cereale la mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, l-au cunoscut pe legendarul duhovnic. Prin intermediul bisericii din sat, şi zugravii din familia Grecu, fugiţi de pe Ţara Oltului şi stabiliţi în Săsăuş, şi-au împletit destinul cu cel al părintelui Arsenie Boca.

Tradiţia, la ea acasă

Traseul turistic continuă cu un alt popas intitulat simbolic „Enigmele satului“. Explicaţiile stau scrise în patru limbi pe plăcuţele informative. „Se continuă pe uliţa Olăreşti, acolo unde se spune că a trăit o familie de olari. Al treilea popas este la vechea biserică română care a ars, urmează uliţa Morii şi se ajunge la fântână, un alt loc de odihnă pentru turişti, după care se revine în centru, la Momumentul Eroilor Români din cel de-al Doilea Război Mondial. Apoi se porneşte spre biserica creştină ortodoxă, singura cu arhitectură gotică din tot ţinutul, ultimul popas fiind în cimitir, acolo unde pot fi admirate mai multe cruci atât româneşti, cât şi ungureşti sau săseşti“, povesteşte Gheorghe Donu. Pe lângă toate acestea, Săsăuşul este singurul sat din Podişul Hârtibaciului din care s-a prezentat o casă cu tot inventarul agricol şi un atelier de prelucrat cânepă în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului. Casa surprinde măiestria meşterilor săsăujeni, dar şi stilul de arhitectură locală. Turişti au fost şi vor mai veni din toate colţurile ţării şi ale lumii, circuitul fiind promovat prin intermediul agenţiilor de turism.

Fără coşuri de gunoi

Turiştii interesaţi să experimenteze traiul la ţară pot primi găzduire direct la localnici, unde pot degusta şi cumpăra produse bio. „Fiecare leu donat în sat poate fi, dacă este bine administrat, un sprijin pentru renaşterea satului românesc, dar şi naşterea unui turism cultural intern despre care se vorbeşte mult, dar lipseşte cu desăvârşire prin satele noastre“, este de părere preşedintele Asociaţiei Obştea Satului Săsăuş. Nu puţin au fost cei care au venit în vizită şi au ales apoi să cumpere chiar o casă în sat, redescoperind astfel farmecul vieţii la ţară. Nu există mijloace de transport în comun, însă pentru a vizita obiectivele din împrejurimi turişti pot închiria la preţuri modice căruţe cu cai. Un alt lucru inedit este acela că în sat nu există coşuri de gunoi. Sătenii recliclează tot gunoiul casnic în gospodărie, tocmai de aceea turiştii sunt sfătuiţi să nu arunce hârtii, pungi sau resturi de mâncare, pentru că nu are cine să le adune.

Sprijin francez

Cetatea săsească, arhitectectura originală a caselor şi un cadru natural feeric, neatins de agitaţia urbană, sunt atuurile pe care contează primarul comunei Chirpăr, Chirion Stănuleţ. „Săsăuşul e ceva aparte. De acolo va porni turismul în zonă”, este de părere el. Pentru a salva moştenirea istorică şi culturală a localităţii, în 2010 s-a înfiinţat Asociaţia „Obştea satului Săsăuş”, care în colaborare cu Primăria comunei a câştigat unui proiect pentru dezvoltare durabilă şi înfrumuseţare a localităţii. „Săsăuş – patrimoniu în pericol” a fost selectat pentru finanţare de Ambasada Franţei în România, fiind unul din cele doar 11 proiecte câştigătoare, din 75 depuse. Ambasada a oferit 10.000 de lei, adică jumătate din bugetul total al proiectului, pentru amenajarea a şapte locuri de popas cu băncuţe pe care să se odihnească oaspeţii.

Săsăuş se află în partea de este a judeţului Sibiu, la aproximativ 45 de kilometri distanţă de municipiul-reşedinţă de judeţ şi aparţine administrativ de comuna Chirpăr. Satul a fost atestat documentar în 1448, însă, în ceea ce priveşte originea numelui şi istoria sa, bătrânii satului şi astăzi se contrazic. Unii spun că ar fi fost locuit la începuturi de coloniştii saşi, chiar mai mult, aceştia l-ar fi întemeiat şi l-ar fi numit Sachsenhausen, după numele localităţii de pe Rinul Inferior de unde proveneau. Alţii susţin că nici vorbă să fi existat saşi la Săsăuş, acesta fiind de când lumea sat românesc.