Cât de mândră eram (și mai sunt, dintr-un anume punct de vedere) de orașul meu și locuitorii Sibiului, care apreciază mai ales în ultimii ani binele, mulți din aceștia depășind anumite prejudecăți și erori care-i ținuseră zeci de ani într-o ceață densă, într-o anume stare de subcultură, având o înverșunare crâncenă față de unele categorii sociale.
Am în vedere în special desconsiderarea din partea unora, până la ură, a străinilor care-şi stabilesc domiciliul pe aceste meleaguri. Dar nu numai a acestora, ci și a propriilor conaționali, cum fuseseră, spre exemplu, românii basarabeni refugiați aici după înstrăinarea teritoriului lor. Aceștia, timorați, amenințați din toate părțile, trăind perioade când erau considerați pur și simplu apatrizi și atentatori ai drepturilor populației locale, erau nevoiți a-și tăinui locul lor de baștină. Că noi, copiii, eram alungați cu pietre de către copiii localnicilor (recunosc faptul că la acele atacuri participau și copiii sașilor care strigau: „țiganilor!“) le-am trăit pe pielea mea.
Un român adevărat nu-și neagă istoria. Pentru a te hazarda s-o negi, ar trebui să o cunoști; „Doar noi, românii, doar noi ardelenii, nu sudiștii, nu moldovenii” (deși moldovenii sunt mai blajini și mai cooperanți), ci noi, „doar noi”…
Acum, nu numai că mi-e rușine cu aceşti concitadini, fie ei și PSD-iști, ci sunt de-a dreptul șocată de lipsa crasă a cunoașterii propriei istorii și a lipsei de înțelegere, apreciere și înțelepciune. Ignorarea marilor domnitori ai țării, care au onorat și respectat tradițiile și cultura noastră, care au dovedit un atașament frățesc față de România și români, care au demonstrat respectul lor față de țara care i-a adoptat, devenind proprii copii ai acesteia. Nu se poate să nu fiu de acord că au existat mulți români care, de a lungul timpului, dar cu deosebire în anii din urmă, s-au dovedit a fi trădat interesele țării natale. Cei care sunt orbiți de putere și, în obtuzitatea lor, afirmă: „procedăm astfel pentru că putem”, se simt atotstăpânitori, și, din păcate, proprietarii pe vecie a pământului întreg. I-aș sfătui pe aceștia, care, iată, folosesc astfel de idei și metode, să adaste o clipă și să judece măcar puțin, cât le permite infima cantitate de materie cenușie de care dispun, să încerce a realiza că un adevăr de necontestat există. Pe aceștia îi întreb: Ce aveți de spus despre Carol I, Ferdinand, regale Mihai I, reginele Elisabeta, Maria, Elena? Au fost aceștia mai puțin români, sau dimpotrivă, erau mai devotați patriei române, devenită casa lor? Alegeți!
Acum, dvs., cei aflați în fruntea acestui mare partid PSD, care se presupune a fi condus de mințile cele mai luminate, sunteți întrebați pe de altă parte: Cum explicați afirmația dvs. că în fruntea țării, acum, au fost numite persoane străine (nu sunt români) K. Iohannis, Barna, L. Orban, Kovesi, (numele a rămas cel al fostului său soț,)? Cu ce aceștia sunt mai prejos, mai puțin români decât Dragnea, Șerban N., Dăncilă, Ponta, Rădulescu, Firea, Chiriac, Gușe, C. Ștefănescu, Pelican, Iordache, Schneker, Vasilescu, Stănescu, Mitică Bădălău, Buzatu, ca și cohorta de moderatori, mulți de-a dreptul nerușinați, care judecă și acuză mai dihai decât adevărații juriști, trăgând „spuza pe turta lor” cu un fariseism demn de epoca preistorică. Totul din setea de câștig.
Consider că ar fi absolut firesc ca cei care au publicat respectivele aprecieri să-și ceară scuze. Măcar atât!
Elena OLARU MIRON
