În fiecare an de 8 Martie, ziua internațională a femeii, și la noi se omagiază femeia, astfel încât la un moment dat toate felicitările ca organizarea de festivități mărețe ”mese festive” devine un eveniment grandios, dar care la un moment dat riscă a se banaliza oarecum.
Despre valențele femeii, despre succesele sale, victoriile sale în munca pe care-o prestează în diferite domenii ale culturii, științei, sportului, medicinii și multe altele se amintește adeseori, astfel încât majoritatea acestora sunt cunoscute. Felicitările, omagierile, buchetele de flori, petrecerile zgomotoase inundă spațiile și se sărbătorește în fiecare an. Oare nu ar fi timpul să ne strecurăm mai mult în viața ei, a femeii, a vieții ei mai puțin publică, mai personală întrucâtva mai intimă și să privim cu ceva mai multă atenție la relațiile sale cu partenerul său care poate fi mai ales soțul, dar și iubitul sau logodnicul?
Să recunoaștem că există ciudate controverse în relațiile dintre femei și bărbați. Într-o căsnicie, soția oricât de vrednică ar fi, oricât de castă, la o bună vreme, din păcate, nu mai atrage ca la început. Eventual se crează o prietenie între soți bazată pe înțelegere și colaborare în străduința de a-și organiza cât mai corect, cât mai gospodărește cuibul. Grija și prosperitatea pentru progenituri de asemeni îi unește într-un efort comun. Atracția sexuală însă ușor începe cu timpul a se tempera și a scădea între cei doi. Natura umană fiind deosebit de complicată și de perversă, se știe că intervine adeseori, la un moment dat, atracția nefastă pentru o relație din afară, interzisă de legile eticii și moralității. Bărbații, mai ales, se simt în siguranță atunci când soțiile lor se mulțumesc să se achite de îndatoririle casnice. Îi asigură soțului său comoditatea și siguranța și în acest caz, el nu are niciun fel de grijă sau temere. Totul pare așezat cum se cuvine, la locul lor. Poate zburda liniștit.
Astfel, privirile bărbatului la un moment dat sunt atrase de alte noi exemplare feminine, deoarece acestea reprezintă riscul, taina, spațiul interzis care incită într-un mod devastator. Un semnal de alarmă se declanșează în memoria lui și automat caută să îndulcească întrucâtva aparențele. Astfel prinde obiceiul de a oferi cadouri soției sale. Gesturi mărunte ce trezesc semne de întrebare. În acest caz, soția nu se poate să nu bănuiască o oarece schimbare de comportament a soțului. Știe că doar cu buchete de flori, bijuterii și dulciuri își poate apăra vinovăția în fașă față de ea. Aceste atenții nu sunt de altfel altceva decât niște surogate banale. Foarte ușor o femeie inteligentă și perspicace intuiește că soțului său astrele-i pregătesc ceva. Poate că acel ceva încă plutește nedefinit în jurul său și atunci, simțindu-se vulnerabil, încearcă bunăvoința soției, oferindu-i câte o jucărie asemeni unui copil naiv.
Așa bărbații sunt atrași de femeiuști cât mai frivole, cele care de la prima vedere – prin felul în care se îmbracă și se poartă – atrag spre o desfătare considerată sublimă. Aceasta tocmai datorită faptului că ”divele” au o experiență în arta amorului și că în așternuturile lor au poposit nenumărați inși, dar care în cele din urmă au dispărut. În acest caz, el, bărbatul, simte că este binecuvântat de o victorie absolută. Adică el, superbul bărbat, a înlăturat toată cohorta celor care au concurat pentru a intra în grațiile femeii și a biruit, rămânând alesul celei cu asemenea trecut notabil, supraviețuitoarea amorurilor remarcabile. Este, astfel, satisfăcut de cucerirea acelei adevărate târfe. Și nu numai de acest gen, ci până la urmă chiar și de femei căsătorite și lesne de cucerit.
Ușor, cea de-acasă, soția, încetează astfel să mai existe ca obiect al iubirii, al sexului furat. Ea rămâne până la sfârșit sclava matrimonială cu mâinile scrijelite de muncă, veșnica sacrificată. Dar ea știe. Știe totul. Poate afirma cu precizie care fusese momentul în care soțul său începuse a devia de la… traiectorie. El, asemeni lighioanelor pădurii care încep a năpârli pentru a se îmbrăca într-un nou strai, se transformă. Pentru el, straiul infidelității se numește.
În acest timp, ea trece prin toate torturile disperării, dar are datoria a rămâne… înțeleaptă. Să-și macine suferința între obligațiile părintești și cele gospodărești, să supravegheze, îndrume și să hrănească progeniturile, să-i pregătească lui cămășile și costumele, să-l hrănească și să nu-i întrerupă meditațiile sale adânci, deranjându-l cu cine știe ce trebuințe care nu pot fi amânate la nesfârșit și pe care ar avea și el obligația a le soluționa.
Uneori, pentru a-i trezi soțului amintirile lor și nostalgia de odinioară, poate că n-ar fi deloc rău ca și ea, soția, la rândul său, să se comporte într-un anume fel care să-i atragă atenția consortului că nici ea nu este o ființă de lepădat. Chiar dacă n-ar fi decât un flirt nevinovat cu alt bărbat, uneori se întâmplă ca soțul, surprins de acest aspect neașteptat, să se întoarcă spre ea, spre propria soție pe care s-o redescopere cu toate calitățile ei, ba chiar și latura ei seducătoare (atribut foarte plăcut bărbaților). Astfel, e posibil ca legăturile să se reînnoade, să se descopere și să se adopte un simulacru de iubire. Nu ca altădată, desigur. Apă călduță doar? Da! Compromis? Poate! Le va relega firele parentale?!? CopiIi și desigur interesele financiare? Posibil. Se vor respecta în acest fel și aparențele față de societatea în care trăiesc care va aprecia temeinicia acelei căsnicii și totul va curge mai departe?!
Doar când bărbatul, soțul observă că până și el este amenințat cu pierderea… veleităților sale se anină spășit de ambianță familială, de soție. Numai atunci privește spre ea și o vagă mustrare de conștiință îl năpădește. (Dacă nu cumva până la acest stadiu ar fi dezertat definitiv, asociindu-se cu vreo tinerică ahtiată de perspectiva unui trai îmbelșugat).
Elena OLARU MIRON
Întors lângă ai săi, devine mai atent și mai grijuliu, având în vedere mai ales că în cele ce urmează va avea mare nevoie de atenția și îngrijirea sa proprie, a reumatismelor sale, de către cea care de altfel, crede el, ar avea datoria de netăgăduit să-l ajute și să-i stea alături.
Astfel se derulează relațiile matrimoniale. Cine refuză a accepta aceste aspecte refuză a recunoaște un adevăr absolut. Foarte rare sunt căsniciile în care ambii soți nu s-au abătut niciodată de la îndatoririle și sentimentele lor consfințite la începutul căsniciei.
Femeia de obicei este cea care suportă mai toate deziluziile, dezamăgirile; femeia onestă și cinstită de obicei, cealaltă, însă, din păcate, de multe ori este considerată cea câștigătoare.
Și știți câte s-au mai putea spune despre adevăratele femei?! Despre țărănci care o viață întreagă au dus în spinare (la propriu și la figurat) o grămadă de greutăți, despre văduvele fără ajutor, despre cele agresate și umilite, despre cele care întrețin o familie numeroasă din munca celor două mâini ale lor?!
Tuturor acelor femei verticale, cinstite, muncitoare, loiale și credincioase, mame și soții le urez din toată inima: LA MULȚI ANI!
Elena Olaru Miron
