Pasiunea nemărginită pentru artă şi dăruirea faţă de meşteşugul sculpturii îl călăuzesc pe unul dintre puţinii sculptori din Sibiu care mai lucrează în vechiul stil bizantin. În aceste zile, Gheorghe Szasz a primenit uşa şi iconostasul unei biserici din Cristian, pentru a primi sărbătoarea Învierii Domnului.

 

 

“Meşteşugul sculpturii în lemn este o artă. Necesită multă pasiune şi dăruire. Trebuie să îţi placă. Lemnul este un material foarte cald, uşor de modelat, care în mâini pricepute poate da naştere unor adevărate simfonii. Totul depiunde de sculptor, de imaginaţia, cunoştinţele, răbdarea şi priceperea lui”. Aşa vorbeşte Gheorghe Szasz, unul dintre puţinii sculptori care mai lucrează în stilul bizantin, despre arta care i-a pus stăpânire pe suflet şi pe viaţă. Sculptează de 35 de ani şi demonstrează aceeaşi pasiune ca la început. Originar din Târgu Mureş, Gyuri a terminat aici şcoala de meserii, apoi şcoala de maiştri, iar pe parcursul anilor a urmat şi specializări în ţară şi în Germania. După terminarea şcolii, a lucrat la o fabrică de mobilă, iar în 1989 Szasz a fost cerut de IPL Sibiu. Aşa a ajuns în oraşul de pe malurile Cibinului, unde s-a şi stabilit. La IPL trebuia să înfiinţeze o secţie de sculptură în lemn. Dar a venit Revoluţia, aşa că a rămas să predea la Liceul “Avram Iancu” vreo trei ani. A lucrat apoi la fabrici de mobilă, numai pe comenzi speciale, de mobilă sculptată manual, până când, în urmă cu mai bine de doi ani, s-a gândit să îşi facă singur un atelier de sculptură şi să lucreze la comandă. Aşa a ajuns să sculpteze pentru instituţii religioase, diverse restaurante de lux sau cu specific vânătoresc şi chiar pentru persoane particulare care vor să aibă în casă obiecte unicat de mobilier.

Diferenţa dintre un sculptor şi un fotbalist – banii

 

Vorbeşte cu pasiune despre munca lui şi ne explică pas cu pas migala cu care sculptează fiecare ornament care urmează să împodobească uşa bisericii. Timp de o lună, zi de zi, de dimineaţă până seara, mângâie lemnul cu dalta pentru a modela dificilele ornamente. Îl încălzeşte gândul că munca lui va dăinui peste ani. Sute de ani. “O poartă de biserică, ca aceasta la care lucrez acum, pentru biserica din Cristian, este făcută din lemn de esenţă mai tare, în speţă stejar, deoarece aceasta trebuie să reziste în timp. Această uşă de biserică va trebui să reziste câteva sute de ani. Stau şi mă gândesc uneori la cât muncesc eu la o astfel de lucrare, cât efort depun, iar la final, financiar nu mă aleg cu mare lucru. Un jucător de fotbal, de exemplu, în 90 de minute face zeci de mii de euro. Deci, există oameni dispuşi să arunce sume colosale pentru ceva efemer, cum e un meci de fotbal. Cu ce se aleg după cele 90 de minute? Dar o astfel de operă va rămâne acolo ani şi ani, oamenii o vor admira, iar eu voi şti că a rămas ceva în urma mea. Nu vreau să supăr pe nimeni făcând comparaţia cu fotbalul, dar cam aşa stau lucrurile”, spune dezamăgit artistul pripăşit în oraşul de pe Cibin.

Provocarea – comenzi tot mai dificile

De când a început să lucreze pe cont propriu, Szasz Gyuri este mai mulţumit. Munceşte mult, dar face ceea ce îi place. Multe biserici din Sibiu şi împrejurimi au comandat la el diferite obiecte de mobilier, cum ar fi uşi, iconostase, mobilier de interior, candelabre sau troite. De exemplu, la Biserica din Groapă a sculptat poarta de la intrarea în cimitir, candelabrul, uşile diaconeşti, iconostasul şi troiţa din faţă. Tot troiţe a făcut şi pentru lăcaşele ortodoxe din Şura Mică, Orlat sau Gura Râului. Iar lista nu se opreşte aici. Recent a terminat şi o statuie a Sfântului Rupert, cerută de un azil de bătrâni din Germania. A lucrat la ea două luni. Modelul a fost o simplă poză, dar cei care au comandat-o au avut pretenţia ca statuia să arate ca şi cum ar fi foarte veche. Gyuri a reuşit şi acest lucru. Statuia a fost sculptată în lemn de tei, dar a antichizat-o cu foiţă de aur şi argint.

 

Printre ultimii sculptori adevăraţi

 

Din păcate, Szasz Gheorghe nu are niciun ucenic pe care să-l înveţe secretele meseriei. Are doi băieţi, dar aceştia s-au îndreptat spre o altă ocupaţie – la fel de utilă, dar mult mai “pământească” – ambii sunt tehnicieni dentari. Gyuri recunoaşte cu amărăciune că tinerii din ziua de azi preferă meserii mai bănoase şi mai puţin migăloase. Astfel, secretele sculpturii în stil bizantin riscă să se piardă definitiv, odată cu plecarea dintre noi a ultimilor artişti.

 

 

Gheorghe SZASZ | sculptor

“Din păcate, la noi, cei care au bani nu apreciază arta şi lucrurile cu adevărat valoroase. Iar cei care le apreciază nu au bani.”

Spune-ți părerea!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*