Filmul „Fixeur“ este unul „care te face să-ți pui întrebări despre tine, despre relațiile cu cei de la serviciu sau cei din familie”, a spus Adrian Silișteanu, coscenarist și producător al peliculei. „Fixeur“ va rula la Cinema „Arta“ Sibiu în săptămâna 27 ianuarie – 3 februarie, zilnic, de la ora 14.
„Fiecare se regăsește la un moment dat și într-o anumită secvență, într-un anumit gând, într-o anumită relație“, a precizat Adrian Silișteanu, citat de Agerpres. Coscenaristul a spus că filmul este inspirat din evenimente reale, trăite chiar de el, în anul 2002, când lucra ca fixer la Agenția France Press.
Subiect actual
Pelicula, cu un scenariu semnat de Claudia și Adrian Silișteanu, spune povestea lui Radu, stagiar la biroul din București al Agenției France Presse, aspirant la un post de reporter. Oportunitatea realizării unui subiect despre o prostituată minoră repatriată din Franța îi dă acestuia ocazia să își dovedească competențele. Totuși, pe măsură ce se apropie de scopul său, Radu realizează că înverșunarea cu care înțelege să facă această meserie este îndoielnică. Coscenaristul a apreciat că tema filmului „este foarte actuală“: „când ne-am interesat noi, cam în 2014, cifra era cam de 700 de persoane traficate identificate, minori, care au ajuns, într-un fel sau altul, în fața justiției“.
Adrian Silișteanu a precizat că realizarea castingului pentru rolul fetei abuzate „a fost un proces foarte îndelungat“, deoarece s-a dorit ca tânăra să fie informată și să nu fie afectată emoțional de ceea ce urma să afle pe parcursul filmărilor.
Întrebările fac povestea
Tudor Aaron Istodor, interpretul rolului titular, a spus că „Fixeur“ „este un film uman“ în care oricine „se poate regăsi“. Andreea Vasile, interpreta personajului Carmen, a fost de părere că pelicula „ridică multe întrebări“. „La fel ca în viață, uneori nu ai nevoie de răspunsuri precise, ci de întrebări care sunt suficient de bune pentru a-ți deschide noi drumuri. Cred că asta face povestea asta“, a spus actrița.
„Este inspirat din evenimente reale pe care le-am trăit chiar eu, în 2002, când lucram ca fixer la Agenția France Press. Bineînțeles, situația nu a fost atât de dramatică pe cât este în film – dacă am fi lăsat-o cum era în realitate, probabil v-am fi plictisit până acum – însă mi-a lăsat acel gust amar pe care am încercat să-l redăm cumva și în film, faptul că într-un fel s-au altul, găsind o copilă – în Sighetu Marmației se întâmpla lucrul acesta – am avut sentimentul că efectiv ne folosim de drama ei pentru a ne atinge scopurile – ziariștii francezi făceau un super reportaj într-o epocă în care Nicholas Sarkozy schimba legea, fiind ministru de Interne, iar eu luam niște bani buni, iar fata respectivă rămânea cu problemele ei într-un oraș în care traficul de persoane era extrem de puternic.“
