În avalanșa de informații despre digitalizare, automatizare, tehnologizare, în imnurile care se închină IT-ului, unicornurilor, start-up-urilor, bitcoin-ului, industriilor creative, festivalurilor verii, în freamătul economiei care duduie din consum din importuri…

Studiul PwC European Private Business Survey exprimă statistic strigătul disperat al fiecărui angajator: NU GĂSIM PERSONAL CALIFICAT nicăieri în Europa de Est.

De la europarlamentare încoace, Dacian Cioloș a început să devină, tot mai apăsat (în ultima vreme), inamicul public numărul unu pentru lumea politică românească.

Industria farmaceutică din România este, pe lângă industria de automotive, singura dintre industriile prelucrătoare care nu numai că nu a închis situri de fabricație după 1995, ci a continuat să se dezvolte – astfel încât astăzi cele peste 30 de fabrici de medicamente din România sunt competitori serioși atât peRead More

Tabula rassa! Să fie cel din urmă asalt la cucerirea ultimei redute în lupta pentru pierderea tuturor valorilor noastre strămoşeşti?! Astfel pare că a venit şi această vreme a aducerii în ţară a aurului păstrat de ani buni în locaţii speciale aflate în afara ţării, valori strânse cu sudoare deRead More

Iată fapte, iată apucături vechi, dar care în mod paradoxal au rămas şi ne bântuie fără oprelişte, ca un blestem al naturii noastre.

Puterea actuală, cu PSD în frunte, și-a pus pe cap justiția din întreaga lume civilizată. Începând cu magistrații români, trecând la comisiile de specialitate din UE, la comisarul pentru justiție din Comisia Europeană și până la Comisia de la Veneția, neuitându-i pe americani.

Într-o vreme, cam pe când Victor Ponta era premier și Traian Băsescu președinte, se spunea despre România că este „țara procurorilor”.

Susțin cu perseverență (și pe toate căile) că România se află de multă vreme într-o stare de blocaj politic de natură să-i afecteze dezvoltarea, stabilitatea, securitatea, prestigiul și imaginea de țară membră a UE și partener NATO.

Susțin cu perseverență (și pe toate căile) că România se află de multă vreme într-o stare de blocaj politic de natură să-i afecteze dezvoltarea, stabilitatea, securitatea, prestigiul și imaginea de țară membră a UE și partener NATO.

Unul dintre fenomenele cele mai nocive, mai periculoase și mai fără de noimă, de la noi și din vremurile recente, este acceptarea și perpetuarea stării de complicitate. E mult mai grav și mult mai dăunător decât ne închipuim.

În mod numai aparent straniu, numirea Vioricăi Dăncilă ca premier al României s-a făcut (și) pentru ca să se poată spune că țara noastră este marginalizată în UE, că este considerată națiune de mâna a doua, că este tratată discreționar și nedreptățită de ceilalți.

Nimic nu e mai reconfortant decât momentele de retrospectivă. Avem Facebook, Instagram, aplicaţii peste aplicaţii, tehnologie care ne arată câte minunăţii am realizat în anul care se chinuie să-şi dea obştescul sfârşit. Ne umplem de mândrie, admirându-ne realizările şi sperând ca şi alţii să le observe.

Ne aflăm în prag de Centenar. 100 de ani de la formarea României. Centenar pentru care s-au organizat zeci de evenimente, pentru care s-au realizat statui, în care s-au băgat bani în timp ce oamenii mor prin spitalele din România, când copiii mor de frig prin școli și folosesc latrinaRead More

Într-o lume care dă tot mai mult în fierbere și căutare tulbure, îți vine să deplângi lipsa de identitate a țării tale, care se pregătește încă o dată să rămână pe dinafara istoriei din vina ei.