Tehnologia vine în ajutorul poliţiştilor aflaţi pe urmele copiilor dispăruţi


Muncă de Sisif. Asta fac cei patru ofiţeri de la Compartimentul Urmăriri din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale Sibiu, de fiecare dată când este dată dispărută o persoană. Cazurile pot fi urmărite până la trei decenii, prin toate mijloacele posibile. Cele mai grele situaţii sunt cele în care dispar copii minori, iar părinţii nu anunţă imediat autorităţile.

Este suficientă o clipă de neatenţie din partea adulţilor pentru ca micuţii să dispară, iar răufăcătorii pândesc la tot pasul

Este suficientă o clipă de neatenţie din partea adulţilor pentru ca micuţii să dispară, iar răufăcătorii pândesc la tot pasul

 

 

 

Durere, disperare, neputinţă, remuşcări şi un dor cumplit. Sute de nopţi albe, în care mintea născoceşte, fără voie, scenarii cumplite. Acesta este calvarul unor familii din Sibiu a căror viaţă a fost mutilată de pierderea unui om drag. Toţi îşi pun speranţele în profesionalismul celor patru specialişti de la Compartimentul Urmăriri din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale Sibiu. Aceştia se ocupă atât de persoanele urmărite în baza unor mandate, cât şi de persoanele dispărute. Sunt oameni simpli, cu familii, care se feresc să iasă prea mult în evidenţă, dar sacrifică totul pentru a-şi face datoria. La ora actuală, poliţiştii de la Urmăriri au în lucru 25 de dosare.

Procedura standard

 

Acestor cazuri li se adaugă alte 49 de cazuri de cadavre cu identate necunocută (CIN) şi şase cazuri de persoane cu identitate necunoscută (PIN), adică persoane care suferă de diferite afecţiuni psihice şi nu mai ştiu cine sunt. „Toate aceste cazuri sunt înregistrate într-o bază de date dezvoltată la nivel naţional, care se numeşte CDN (Cadavre, Dispăruţi, Neidentificaţi). De fiecare dată când apare o persoană sau un cadavru neidentificat, ofiţerii consultă imediat această bază de date, pentru comparaţie. La fel se întâmplă şi când dispare o persoană”, explică Mihaela Cândea, ofiţer specializat pe dispariţii minori. În paralel, însă, poliţiştii desfăşoară şi alte cercetări şi verificări pentru identificarea sau găsirea persoanei. Şi aşa se lucrează timp de 20 de ani, până la trecerea cazului în evidenţă pasivă. Apoi, cazul rămâne în atenţie încă 10 ani după aceea şi este redeschis de fiecare dată când apar indicii noi.

„Detectivul” digital

 

În două dintre cazurile rămase în lucru pe masa poliţiştilor sibieni este vorba despre minori. Un copil despre care se crede că s-a înecat în 2002, pe când avea doar doi ani, şi o tânără care a dispărut fără urmă în 1997, de la Şcoala Specială din Turnu Roşu. Claudia Irimie avea atunci doar 13 ani, însă familia ei a anunţat Poliţia de dispariţie de abia în 2003. Nu e de mirare că oamenii legii au căutat-o ani în şir, dar fără rezultat. Odată cu trecerea anilor, şansele de a o găsi erau tot mai mici, mai ales că fata de atunci crescuse, iar descrierea nu mai corespundea. Totuşi, în urmă cu doi ani, poliţiştii sibieni au început colaborarea cu specialiştii de la FOCUS. Cu ajutorul unui program special, aceştia au obţinut pe calculator „îmbătrânirea digitală” a Claudiei. „Pe lângă descrierea şi semnalmentele dispărutei, au fost necesare fotografii şi descrieri ale rudelor apropiate ale tinerei, respectiv părinţi, fraţi, surori sau chiar verişori primari. Cu ajutorul tuturor acestor date, programul făcut un fel de portret robot – cum ar trebui să arate tânăra după toţi aceşti ani”, descrie Cândea. Poliţiştii au făcut afişe cu acest portret „actualizat” al tinerei şi au împânzit judeţul.

 

Metode speciale pentru minori

Pentru cazurile de dispariţii de minori există protocoale aparte. Este vorba despre o dispoziţie specială elaborată de IGPR, care aprobă „Manualul de Bune Practici Privind Modul de Acţiune a Poliţiei în Cazul Copiilor Dispăruţi sau Victime ale Abuzului şi Traficului de Persoane şi Pornografie Infantilă pe Internet”. Când este vorba despre dispariţia unor copii de până în 14 ani, sau a celor de până în 18 ani, cu nevoi speciale, cazul este tratat ca o urgenţă maximă. Se declanşează un întreg mecanism de căutare, iar şansele de găsire a copilului sunt direct proporţionale cu rapiditatea cu care rudele anunţă dispariţia.

Alertă maximă

 

Operativitatea poliţiştilor este absolut incredibilă. În aproximativ o jumătate de oră din momentul în care s-a stabilit că este vorba despre un caz grav, sunt anunţate toate instituţiile care pot da o mână de ajutor. De la echipajele de poliţie de ordine publică, la cele rutiere sau de poliţie locală, până la echipajele de jandarmi sau Ambulanţă. Toţi primesc semnalmentele şi orice alte detalii importante. Oamenii legii spun că de foarte mare ajutor le sunt taximetriştii şi şoferii mijloacelor de transport în comun. „Mulţi oameni cred că dispariţiile se anunţă de abia după 24 sau 48 de ore. Fals! Când este vorba despre copii, dispariţia trebuie anunţată imediat ce părinţii au constatat că minorul nu este acasă, la şcoală sau în locurile obişnuite de joacă, adică unde trebuia să fie. E de preferat să îl găsim noi la un prieten sau la alte rude, unde să fi plecat fără ştiinţa părinţilor, decât să îl găsim prea târziu sau să i se întâmple ceva”, avertizează Mihaela Cândea. Din nefericire, au existat la nivel naţional şi cazuri în care dispariţia copiilor a fost anunţată prea târziu, iar minorii au apucat să se îndepărteze prea departe de casă şi să cadă pe mâna unor răufăcători.

Mai sunt şi alarme false

 

Cazuri aparte sunt şi cele în care dispar adolescenţi. Deşi aceste situaţii sunt destul de frecvente, de cele mai multe ori tinerii revin singuri acasă, ori sunt găsiţi în scurt timp de poliţişti, pe baza indiciilor oferite de familie. De obicei, se constată că ei pleacă pur şi simplu de acasă, după ce se ceartă cu familia sau, în cazul fetelor, fug cu iubiţii. Se ascund la prieteni, la rude îndepărtate sau hoinăresc din oraş în oraş. Poliţiştii avertizează că nici aceste cazuri nu trebuie neglijate. Tinerii pot cădea pradă traficanţilor de carne vie sau, dacă trec printr-o perioadă de depresie, pot chiar să-şi facă singuri rău. Din păcate, astfel de exemple sunt numeroase.


ONG în ajutor

 

FOCUS – Centrul Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual  – a fost înfiinţat în ianuarie 2007 şi este constituit ca asociaţie nonguvernamentală, nonprofit, autonomă şi independentă. Scopul constituirii acestui centru vizează, în egală măsură, prevenirea, dar şi participarea în soluţionarea cazurilor de copii dispăruti, răpiţi sau exploataţi sexual. Scopul declarat al asociaţiei este acela de a avea o contribuţie semnificativă la diminuarea fenomenelor de dispariţie şi exploatare sexuală a copiilor prin: educarea părinţilor şi copiilor, implicarea mass-mediei, sprijinirea eforturilor autorităţilor competente şi a voluntarilor. Cine doreşte să semnaleze cazuri noi sau are informaţii despre copii dispăruţi poate apela numărul de telefon 116000 sau să acceseze site-ul www.copiidisparuti.ro. În decembrie 2008, FOCUS a încheiat un protocol de colaborare cu firma Danirom Technology din Sibiu – care operează, printre altele, afişajele electronice publicitare din autobuzele Tursib – pentru mediatizarea mai eficientă a cazurilor de dispariţii.

 

Îmbătrânit cu 10 ani

 

Unul dintre cele mai complicate cazuri cu care se confruntă autorităţile este cel al lui Burcsa Csaba (foto). Născut pe 1 septembrie 2002, în judeţul Mureş, Csaba a dispărut în aprilie 2004. Părinţii săi locuiau în comuna sibiană Bazna şi veniseră în vizită la nişte rude din Mohu. L-au lăsat să se joace nesupravegheat, în curte, şi după doar 20 de minute, copilul nu a mai fost de găsit. „Posibil să fi căzut în Cibin, care trece prin spatele casei”, au notat anchetatorii.


25

de cazuri vechi de dispariţie sunt în lucru la Sibiu

 

Bază de date

 

Sistemul CDN este o bază de date care conţine informaţiile din fişele de identificare ale persoanelor dispărute, ale persoanelor şi ale cadavrelor necunoscute, ale persoanelor în vârstă fără adăpost, întocmite de poliţişti specializaţi în acest domeniu al activităţilor operative desfăşurate la nivelul unităţilor de poliţie. Sistemul a fost elaborat de către ofiţeri specialişti din Institutul de Criminalistică şi din Centrul de Comunicaţii şi Informatică al IGPR, fiind implementat cu succes în luna octombrie 2006 la toate Inspectoratele de Poliţie Judeţene. În cadrul laboratorului de schimb de date dactiloscopice se efectuează examinări în vederea identificării persoanelor dispărute şi a celor cu identitate necunoscută.

FOTO AFIŞ PAG. 6:  Poliţiştii sibieni speră ca portretul îmbătrânit al unei tinere dispărute în 1997 să îi ajute să rezolve unul dintre cele mai vechi cazuri. Ea ar trebui să aibă acum 28 de ani

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*