Deşi ne-am plasat în fruntea UE la creştere economică pe ultimii doi ani în termeni de evoluţie a PIB, această performanţă notabilă primii a fost obţinută în condițiile în care avem într-o proporţie extrem de redusă întreprinderi cu creştere rapidă, aşa cum sunt ele definite de Eurostat în termeni comparabili la nivelul statelor UE.

Graficul publicat de organismul de statistică al Uniunii arată stupefiant pentru oricine face legătura cu performanţa economică a României, chiar dacă datele prelucrate sunt cele din anul 2015, conform procedurilor standardizate şi timpului necesar pentru armonizarea rezultatelor.

De ce România nu este între Ungaria şi Bulgaria

Dacă aproximativ un salariat din cinci lucra în întreprinderi cu rată rapidă de creştere în urmă cu doi ani în Irlanda ( 21,7%), Ungaria (20,7%) şi Portugalia (19,7%), România figura tocmai pe penultimul loc cu doar 5,9%, lăsând în urmă doar mica economie a Ciprului (care venea la comparaţie cu valoarea de 3,6%, dată pentru anul 2014), scrie cursdeguvernare.ro.

De reţinut, alte două ţări din fostul bloc socialist s-au plasat cu mult înaintea noastră, ceea ce arată că impactul firmelor cu dinamică ridicată de creştere a antrenat şi un impact pe măsură (adică MINOR ÎN CAZUL NOSTRU) în ceea ce priveşte creşterea numărului de angajaţi. Astfel, Bulgaria (18,6%) s-a plasat imediat după Marea Britanie (19,0%), iar Letonia a egalat la acest indicator Olanda (ambele cu 17,4%).

La nivel european, circa 158.000 de întreprinderi au fost încadrate în categoria celor cu creştere rapidă. Ele au reprezentat aproape o zecime (9,9%) din toate întreprinderile active cu cel puţin 10 salariaţi şi au oferit slujbe pentru 13,5 milioane de persoane. Ele au fost identificate pe baza unei rate de creştere a numărului de angajaţi de mai mult de 10% pe o perioadă de trei ani consecutivi.

Sectoarele economice cele mai active în acest sens s-au dovedit a fi cel de „informaţii şi comunicaţii” (15,3% din totalul întreprinderilor cu creştere rapidă), ”servicii administrative şi de suport” (14,0%) şi „activităţi profesionale, ştiiţifice şi tehnice” (11,3%).

Cum-necum, am rămas iar „de căruţă” în statistica UE

La noi, primul sector din cele trei performere amintite mai sus a figurat cu o creştere a rezultatelor în 2015 de 9,5% faţă de anul anterior, iar cele două din urmă, luate împreună în statistica naţională referitoare la PIB, s-au mulţumit cu doar 2,4%.

Datele provizorii pentru primul semestru al anului în curs arată o păstrare a ritmului ridicat în „informaţii şi comunicaţii” (+10,5%) şi o evoluţie remarcabilă la combinaţia între ”servicii administrative şi de suport” şi „activităţi profesionale, ştiiţifice şi tehnice” (11,4%). Ceea ce ar trebui să se vadă de-abia în datele ce vor fi publicate de Eurostat în 2019, DAR NUMAI DACĂ se confirmă în varianta definitivă.

Deocamdată, însă, distribuţia pe state membre a întreprinderilor cu creştere rapidă ne este total defavorabilă, cu valorile cele mai mari ale ponderilor în numărul total de întreprinderi consemnate în Irlanda (14,9%), Malta (13,7%, cu date din 2014) şi Ungaria (12,5%). În spatele lor, Slovacia şi Letonia (ambele cu câte 12,2%) au reuşit să devanseze Suedia (12,1%).

România, alături de statele din care importăm, apare penultima, cu un indicator de doar 2,3%, de puţin înaintea Ciprului (2,2%, valoare din 2014) şi la mare distanţă de plutonul CODAȘELOR europene Grecia (6,0%), Austria (6,5%) şi Italia (7,6%), deasupra căreia apare şi primul stat intrat ceva mai recent în UE, Estonia (7,7%).

Astfel, deşi relaţia dintre numărul de întreprinderi performante şi creşterea numărului de locuri de muncă nou-create arată o capacitate relativ bună de a crea bunăstare pe bază activităţii desfăşurate de o persoană, trebuie subliniat faptul că reuşitele constituie cazuri mai degrabă izolate în marea masă de întreprinderi.

Unde cele care se zbat să supravieţuiască sunt imensa majoritate iar cele de real succes nu sunt nici pe departe suficiente. Aşa arată datele din alte state vecine similare ca nivel de dezvoltare, care se confruntă sau ar trebui să se confrunte cam cu aceleaşi probleme. Diferenţa se pare că o face mediul în care îşi desfăşoară activitatea, cu sprijinul statului (în cazul lor) sau punerea preponderentă de beţe în roate (în cazul nostru).

Lasă un răspuns