Unul dintre dascălii care a fost martor la inaugurarea uneia dintre cele mai prestigioase școli din Sibiu a împlinit venerabila vârstă de 80 de ani. Este vorba de prof. Achim Cândea, care a lucrat la Școala Gimnazială Nicolae Iorga (fosta Școala Generală nr. 6) timp de 23 de ani. Ajuns la vârsta de 80 de ani, Achim Cândea a publicat câteva amintiri din anii de început ai școlii într-un mesaj emoționant pe grupul de Facebook al instituției de învățământ.
Achim Cândea își amintește cu emoție că și-a început activitatea în școală la 1 septembrie 1976, când școala era încă în șantier.
Cum a început o poveste frumoasă
„La 1 sept. 1976 când m-am prezentat la post, școala, care avea să devină, după numai un an, una dintre școlile de elită din Sibiu, încă nu avea scări la intrare. Pe o scândură așezată strategic peste o groapă, am reușit să intru.
Era primul semnal că nu-mi va fi ușor ! Apoi, mi-am cunoscut viitorii colegi, 12 profesori, 16 învățători, o secretară și 3 maiștri instructori”.
Primul director al noii școli era prof. Dr. Gheorghe Răulea. El primise acceptul să își aleagă echipa cu care va lucra în noua școală. Achim Cândea a fost unul dintre cei selectați.
„Știam că primul director al școlii, distinsul profesor doctor Gheorghe Răulea a primit acceptul de a-și alege câțiva colaboratori dintre cei câteva zeci de dascăli care au obținut calificative deosebite la concursul de titularizare în învățământ, care s-a ținut, după o lungă așteptare, în acel an.
Trebuie spus că, pe vremea aceea, Sibiul era oraș închis și dascălii veniți de la țară puteau obține buletin de oraș doar dacă reușeau la concursul – examen de titularizare. Printre cei aleși, am fost și eu”, rememorează profesorul Achim Cândea.
Primele zile în școală au fost zile de șantier
Achim Cândea își aminește cu nostalgie de primele zile petrecute în școală, atunci când se făceau ultimele pregătiri pentru deschiderea anului școlar. El spune că în acele zile s-a închegat noul colectiv, iar dascălii au reușit atunci să se cunoască și să se împrietenească.
„Peste tot erau urme ale șantierului în plină desfășurare: clasele nu aveau încă uși, în clase singurul mobilier erau caloriferele, pe jos pete de vopsea, resturi de moloz, geamuri murdare , etc. Tot mobilierul era încă în curte.
În plus, se zvonea că la inaugurare va participa și Ceaușescu! Ne-am mobilizat și, alături de cele 5 îngrijitoare de curățenie, dar și de un grup mare de părinți ai viitorilor elevi, am spălat geamuri, am cărat molozul, am spălat pe jos, am cărat din curte, în toate clasele, băncile (doamne, grele mai erau) etc.
Ceaușescu nu a mai venit la inaugurare, dar aceste zile ne-au făcut să ne cunoaștem, să ne împrietenim și să avem încredere că vom putea lucra împreună. Așa s-a format și consolidat primul colectiv al acestei școli”, arată Achim Cândea în mesajul său.
Școala a devenit tot mai căutată
Odată cu începerea școlii la 15 septembrie 1976, lucrurile s-au așezat, iar școala a început să se impună în peisajul sibian ca una dintre cele mai bune unități de învățământ din oraș. Școala a început să fie tot mai căutată de părinții care doreau ce e mai bun pentru copiii lor, iar numărul elevilor a fost în continuă creștere.
„De la un efectiv de 822 elevi, în anii următori, sub presiunea părinților care doreau să-și înscrie copiii la această școală, efectivele de elevi au crescut constant: 1358, 1364, 1563, 1611… Școala își menține, și astăzi, prestigiul câștigat atunci .
Și suntem mândri, și azi, deopotrivă și foști sau actuali dacăli sau foști elevi, că timpul petrecut împreună nu a fost irosit ci a dus la formarea multor oameni de nădejde.
Vă doresc, tuturor, mult succes în viață, sănătate și spor în toate”, își încheie Achim Cândea mesajul emoționant.
Mai mulți foști elevi ai școlii au ținut să își exprime în mesaje bucuria și nostalgia resimțite la citirea postării fostului învățător.
”Tot respectul dl. Cândea, înseamn că am fost prima promoție a scolii generale nr. 6… Eu am făcut clasa I la scoala generala nr. 9, apoi din clasa a II a, am venit la școala 6, unde am „nimerit” la dvs. și nu îmi pare rău! Am reusit să vă fac și o vizită în particular, dupa anii 2000 (nu mai rețin exact în ce an) și mă bucur enorm! Ne-am regăsit apoi acum, pe FB, de câteva zile și iarăși, am simțit o mare bucurie pentru că trecutul mă face mereu sa retrăiesc clipe de aduceri aminte minunate… chiar dacă asta îmi răscolește rău psihicul, dar mă și bucură, pentru că erau vremuri simple cu oameni „dintr-o bucată” care au fost nevoiți să „investească” mult și multe, pentru a realiza ceva și pentru a rezista, atunci! Mă înclin cu respect pentru tot ceea ce ne-ați învățat și ne-ați dăruit în acei ani! Multă sănătate vă doresc și numai bine, alături de cei dragi!!!” a scris un fost elev.
O fostă elevă a scris: „Acolo am terminat 8 clase, frumoase și cu o buna educație, respect pentru toți acei învățători și acei profesori”.
Într-un alt mesaj, altcineva spune: „În 15 septembrie 1976 am inceput clasa 1 și dumneavoastră ați fost dirigintele meu. Înseamnă că am fost împreună cu colegii mei, primii dumneavoastră elevi. Școală frumoasă, amintiri frumoase și un diriginte și profesor deosebit. Și țin minte că m-ați certat o dată că v-am scris numele greșit, cu î în loc de â. Vă doresc multă sănătate!”
