Close up of friends with circle of smart phones
Mobilul a devenit o adevărată problemă pentru mine, dar și pentru tine. El este prietenul meu, ceasul meu, albumul meu, jurnalul meu, confidentul meu, apărătorul meu, ajutorul meu, supervizorul meu, radioul meu, calculatorul meu, rivalul meu, chiriașul meu din buzunar.
Din păcate, eu folosesc mobilul și laptopul mai mult pentru jocuri și retele de socializare. Dar nu sunt dependentă de ele, pentru că mă gândesc că viitorul meu nu va fi lângă mobil, ci într-o lume reală, cu mulți oameni cu care trebuie să învăț să comunic eficient.
Chiar copiii mai mici au devenit dependenți de mobile, tablete și calculatoare.
Cu degețelele lor finuțe, caută butoanele de comandă sau touch-point-urile pentru a descoperi lumea fascinantă a celor mici sau mari. Sunt atrași de desene, de personaje, de prinți, de zâne, de animăluțe, de detectivi, de tancuri, de clone și de extratereștri.
Bebelușii au devenit vedete în clipurile în care ei sunt eroii principali. Ba trag mâțele de coadă, ba adorm la masă, ba se mânjesc cu frișcă, ba cad cu capul în coșul cu rufe, ba se rostogolesc în patul mamei, ba își bagă în gură chibriturile, ba se ascund în mașina de spălat.
Și astfel stau de mici cu privirile lor inocente în ecrane și nu mai observă cu atenție ce se întâmplă în jurul lor. Copiii care sunt dependenți de aceste obiecte nu își dau seama ce efecte pot avea acestea. Folosirea în exces a lor le aduce multe lipsuri în comunicarea prin cuvinte de început cu ceilalți copii, deci ei vor deveni niște ființe mai timide care nu își vor putea exprima sentimentele.
Elevii de școală primară se mândresc deja cu mobilele pe care le-au primit cadou de la părinți.
Le țin în ghiozdane, la secret și pe silențios. Dar în pauze încep aranjamentele și comunicările între mobilele din clasă, fiecare elev își controlează mesajele primite de la prietenul de cartier sau de la vecinul lor. Sunt captivați de SMS-urile pe care le primesc și concentrați total la mesajele primite: ori bune, ori rele. În funcție de ele, ei devin brusc, buni sau răi. SMS-urile sunt ca niște pastile cu acțiuni instantanee pentru ei.
Elevii vor neglija plăceriile copilăriei (joaca cu prietenii în aer liber, plimbările prin parc cu prietenele, joggingul, baschetul, rolele, bicicletele) și vor sta în casă jucandu-se pe tablete sau mobile jocuri cum ar fi Metin și Clash of Clans, în care trebuie să te bați cu o serie de personaje violente și, astfel, ei devin agresivi și în viața de zi cu zi.
Adolescenții
Adolescenții nu își dau seama de faptul că ei concurează între ei pentru a vedea cine are telefonul mai performant și mai scump, iar astfel ei își pot strica si prieteniile cu elevii mai puțin norocoși care nu își permit să aibă telefoane scumpe. Dar, de asemenea, și adolescenții folosesc telefoanele și calculatorele pentru jocuri mai complicate, care le testează capacitatea intelectuală şi viteza de reacţie, cum ar fi Sudoku, dar și pentru rețelele de socializare.
Desigur, ele pot fi folosite și pentru a afla informații noi, deci pentru a te documenta, dar pot fi folosite și pentru a te juca (așa sunt folosite, în general, de elevi) și astfel tot ce fac ele este de a ne „fura“ timpul.
Marea Internet
Mobilul m-a cucerit treptat. De când eram o copilă blondă, cu codițe și fundă, împinsă de curiozitate și dorind să-i imit pe cei mari, am atins cu degețelul marea. Am fost plăcut impresionată
de culoarea ei schimbătoare și de peștișorii ei de argint. Apoi am băgat toată palma, dorind să prind un căluț de mare, care comunica cu mine în limba ultrasunetelor. Apoi, când m-am înălțat și am evoluat intelectual și sentimental, am intrat în primul val al tinereții mele, dorind să culeg scoici și perle strălucitoare de pe fundul mării, ignorând gustul amărui al acesteia. Apoi m-am înconjurat de apa albastru-verzuie, cu valuri, cu spumă, cu refelxele soarelui, cu alge, cu meduze, cu PET-uri goale, plutitoare, cu pete de ulei, cu de toate, și bune și rele. Am închis ochii pentru o clipă și m-am gândit să-mi fixez în timp și în spațiu ființa mea de adolescentă.
Acum înot în marea internet, cu ochii deschiși și cu ochelari de vedere, pentru a descoperi universul infinit, cu părțile lui bune și rele. Mă rog Bunului Dumnezeu să-mi dea putere pentru a pluti mereu și a nu fi nevoie de un colac de salvare, de culoarea soarelui.
Tu în ce stadiu de afli?
Teodora BUCURENCIU
„înotătoare“ în clasa a VII-a A, Școala Gimnazială nr. 18 Sibiu
