Cum se reflectă frica instalată politic în regimul ceaușist în viața și opera scriitoarei Herta Müller, distinsă în 2009 cu Premiul Nobel pentru literatură?
La 34 de ani a părăsit pentru totdeauna România, dar până la căderea comunismului a fost hărțuită permanent de Securitate și amenințată cu moartea. A fost exclusă din comunitatea din care își trăgea originile, comunitate extirpată în întregime de regimul comunist. Tatăl ei a făcut parte din armata SS în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar mama ei a fost deportată în 1945 într-un lagăr sovietic. Cu inserturi muzicale din Alexander Bălănescu și Ada Milea, Herta Müller caută rădăcinile muncii ei, a fricii paralizante și a setei de viață care îi îmbibă opera.
Amintindu-și de schizofrenia pericolului care i-a impregnat primele trei decenii de viață, Herta Müller rememorează și momente personale mai puțin cunoscute: gândurile suicidale, proveniența numelui Herta sau sentimentele față de tatăl ei.
Herta Muller
„Alfabetul fricii” este un film despre viața dominată de frică, împotriva căreia singura armă este literatura, și va fi proiectat joi, 10 martie, de la ora 19.00 la Astra Film Cinema (Piața Mică nr. 11).
