Începe Crăciunul pe rit vechi. Ce tradiții sunt legate de această sărbătoare

Milioane de ortodocși, care se ghidează după vechiul calendar Iulian, sărbătoresc, în 7 ianuarie, Nașterea Domnului. În Rusia, Moș Crăciun luptă de ani buni cu Moș Gerilă.

Creștinii ortodocși de rit vechi sărbătoresc Crăciunul. Rușii și sârbii se ghidează după vechiul calendar Iulian și din acest motiv celebrează Crăciunul în 7 ianuarie, Anul Nou – în 14 ianuarie, iar Botezul – în 19 ianuarie. În zilele URSS-ului, Crăciunul nu prea era sărbătorit. Anul Nou (Revelionul) era ocazia cu care, pe atunci, Moș Gerilă aducea cadouri copiilor. Odată cu căderea comunismului, Crăciunul a început să fie celebrat în mod deschis – fie în 25 decembrie sau, de cei mai mulți dintre ruși, în 7 ianuarie. În 1991, Crăciunul a fost marcat ca sărbătoare oficială. În România sunt aproximativ 135.000 de lipoveni, sârbi, ruși și ucrainieni, care sărbătoresc, în 7 ianuarie, Nașterea Domnului. În Rusia, Moș Crăciun – „Babuska“ este însoțit de Albă-ca-Zăpada – „Snegurocika“, iar copiii primesc prăjituri aromate cu ghimber și multe jucării.

Cina Sfântă

La rușii lipoveni, în Ajunul Crăciunului, tradiția cere ca toți membrii familiei să se adune în jurul mesei, pentru o cină specială. Credincioșii nu beau și nu mănâncă nimic, cu excepția unei mici cantități de apă (dacă este strict necesar) până când apare prima stea pe cer. Această stea este simbolul stelei care i-a condus pe cei trei Magi spre locul unde s-a născut Iisus. Odată cu apariția primei stele pe cer, încep și festivitățile. Cu toate că bucatele servite sunt de post, servirea lor este una de sărbătoare. Rușii numesc această cină „Cina sfântă“. Masa este acoperită cu o față de masă albă, care amintește de scutecele pruncului Iisus. Pe masă se pune și fân, pentru a aminti de locul unde s-a născut Fiul lui Dumnezeu. În mijlocul mesei se aprinde o lumânare albă, mare, simbolul lui Hristos, „Lumina lumii“. Alături de lumânare se așează și o bucată de „azimă“, care e considerată „Pâinea vieții“. În mod tradițional, „Cina sfântă“ e compusă din 12 feluri de mâncare diferite, care amintesc de cei 12 apostoli.

Pomul de Crăciun

Cu o zi înainte de Crăciun, pe 6 ianuarie, sârbii sărbătoresc Badnje Vece (Ajunul Crăciunului). Badnje Vece a primit numele de la pomul de Crăciun – „badnjak“ care se pregătește înainte de această dată. La sate, acolo unde se mai păstrează încă vechile obiceiuri, tradiția cere ca, în dimineața de 6 ianuarie, tatăl familiei și cel mai mare dintre fii să se ducă în pădure să caute badnjak-ul, care sunt crengi de stejar cu frunze. Când au găsit cel mai frumos copac, îl taie și-l duc acasă. Pentru a se conforma tradiției, înainte de a intra în casă, trebuie să bată la ușă. Mama este cea care deschide și spune: „Bine ai venit Badnje Vece (Moș Ajune)!“, după care pun badnjak-ul pe foc, pentru a avea noroc în noul an. Tradiția cere, de asemenea, ca în jurul focului să fie puse paie, pentru a întări legătura cu pământul. De obicei, sârbii pun pe fân monede, alune, nuci, smochine uscate, toate acestea fiind cadouri pentru copii.

 

Prânzul din ziua Crăciunului

În ziua de Crăciun, prânzul se servește mai devreme decât de obicei și durează mai mult. În zilele noastre, la orașe, înainte de prânz, familia aruncă paiele sub masă. Acest gest simbolizează legătura omului cu pământul. O parte tradițională esențială a mesei de Crăciun este o pâine rotundă și plată, care se numește „cesnica“. Această pâine se prepară folosind grâu din ultima recoltă, amestecat și cu alte cereale. În coca din care se coace pâinea, se pune o monedă de aur sau de argint. Înainte, aceasta monedă era un ducat. „Cesnica“ este întotdeauna decorată cu împletituri, păsări sau trandafiri din cocă. Meniul tradițional de Crăciun include și un purcel de lapte fript la foc din bușteni de stejar. Alte mâncăruri tradiționale sunt sarmalele, supa și ciorba. Desertul este compus, de obicei, din trei tipuri de prăjituri și fursecuri.

 

Obiceiuri în Rusia

La țară, în seara de Crăciun, rușii de rit vechi se întâlnesc cu cei cunoscuți la un loc, în fața samovarului de ceai, petrec și se veselesc, în vreme ce unul cântă la cobză, iar altul la armonică. La petrecere iau parte mai multe fete, care stau pe scaune și ascultă. Stăpâna casei ia un pumn de grâu și-l azvârle la picioarele fetelor. Apoi pleacă în curte și revine cu o găină, căreia îi dă drumul în odaie, unde aruncase grâul înaintea fetelor. Fata la care se duce găina să ciugulească din grâu, aceea se va mărita. Bradul de Crăciun e așezat în mijlocul salonului. După condiția socială a familiei, e încărcat de lumini, flori, fructe, cutii de bomboane, jucării, bijuterii sau dantele.

 

Războiul Moșilor

Incursiunile tot mai îndrăznețe ale lui Moș Crăciun în teritoriile deținute până de curând de Ded Moroz sau Moș Gerilă întâmpină o rezistență acerbă în Rusia. Bătălia pentru cumpărăturile de sărbători devine din ce în ce mai aprigă pe zi ce trece. Disputa Moș Crăciun – Moș Gerilă face parte dintr-un conflict mult mai amplu, în care produsele și simbolurile occidentale se află într-o concurență înverșunată cu produsele tradiționale fabricate în Rusia. Cel mai grăitor tablou e creat de magazinul Detski Mir sau Lumea Copiilor, din Moscova, care expune zeci de mii de produse pentru toate gusturile și toate buzunarele.

Moș Crăciun vs. Moș Gerilă

Munți de jucării de pluș, piramide de cutii cu păpuși și cu jocuri și adevărate cascade de ghirlande electrice au acoperit din vreme cei 6.000 de metri pătrați de pe primele două etaje ale magazinului, destinate exclusiv copiilor. Produsele și decorurile seamănă din ce în ce mai mult cu cele occidentale, chiar dacă, spune o reprezentantă a magazinului, vânzătorii chinezi dețin o importantă porțiune din magazin. În marea de jucării își fac loc atât Moș Crăciun, cât și rivalul său, Moș Gerilă. Personajele seamănă destul de mult, însă Ded Moroz are mantia mai lungă, nu e neapărat roșie, are brodate motive folclorice și este de obicei însoțit de Crăiasa Zăpezii (Snegurocika).

 

Calendarul Iulian

Împăratul Iulian a fost cel care a stabilit calendarul care îi poartă numele, el împărțind anul în 365 de zile și 6 ore. Mai bine de 15 veacuri, acest calendar a circulat în multe locuri din lume, după datele sale oamenii reperând evenimente și personalități. Diferențele din calendarele religioase (calendarul iulian, respectat de ortodocșii de stil vechi, este cu 13 zile în urmă față de cel gregorian) fac ca războiul cumpărăturilor de Crăciun să atingă apogeul exact în momentul în care occidentalii se pregătesc să sărbătorească Revelionul. Pe de altă parte, rușii au început să oscileze între „vechiul“ și „noul“ Revelion, sărbătorile de iarnă ajungând să se prelugească pe o perioadă de trei săptămâni.

 

Tradițiile lipovenilor

Potrivit tradiției de rit vechi, pe care o respectă lipovenii, în ajunul Crăciunului se oficiază o slujbă specială, iar copiii și tinerii umblă pe la casele rudelor cântând colinde religioase despre Nașterea lui Iisus. La Crăciunul românesc, mulți lipoveni și-au adus în case, pentru copii, bradul împodobit. A fost un gest ecumenic de sărbătoare, în comuniune cu majoritarii români ortodocși.

 

Sfîntul Ioan Botezătorul

Creștinătatea după rit nou îl cinstește și îl preaslăvește pe Sfîntul Ioan Botezătorul – Înaintemergătorul Domnului. Ioan Botezătorul era privit de contemporani ca Ilie Proorocul sau Mesia. Fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, vara Fecioarei Maria, Ioan Botezătorul este considerat un prooroc al Vechiului Testament, „cel mai mare născut din femeie“. Dar Sfântul Ioan a știut înaintea tuturor că este un „martor al Luminii“. Știa mai bine ca oricare dintre contemporanii săi că menirea lui finală era aceea de a-L arăta și boteza pe Mesia. „Eu vă botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L știți, Care este mai mare decât mine… El este Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii…“

Botezul Domnului este reprezentat de momentul în care Sfântul Ioan Botezătorul, pe care-l prăznuim imediat după Bobotează, s-a arătat în viața publică împreună cu Mântuitorul. La scurt timp de la aceasta, Ioan Botezătorul a fost arestat de Irod. La cererea fiicei sale – Salomeea, prin vocea Irodiadei – soția crudului Irod, Ioan Botezătorul a fost decapitat… Dar bogăția spirituală a Sfântului Ioan este prezentă în sufletele și inimile creștinilor de peste două milenii. Este slăvit și venerat încă din primele veacuri ca Sfânt. Astăzi, mulți români îi poartă numele.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*