Joi, 14 februarie, la Librăria Humanitas „Constantin Noica” din Sibiu, s-au lansat volumele „o dronă care să mă vrea în sfârșit doar pe mine”, al lui Robert Gabriel Elekes, și „krav maga”, de Ioan Șerbu, ambele publicate la Casa de Editură Max Blecher anul trecut.
Evenimentul, prezentat de Radu Vancu și Ștefan Baghiu, a început cu o discuție despre cele două titluri. Uneori funny, uneori mai serioasă, așa cum sunt și ei, și cărțile lor. Uneori cu comparații cu muzica celor de la Sigur Rós și Marilyn Manson, alteori cu poeți care îi inspiră. A continuat cu lecturile celor doi și, în final, cu întrebări din public. Robert începe cu un poem în care haterii trebuie să tacă, inserțiile autoironice și ludice regăsindu-se în toate textele lui și îmbinându-se cu cadre cinematice și versuri profund confesive.
Premiat la debut
Robert Gabriel Elekes s-a născut în 1985 la Brașov, iar primul său volumul de poezii, „aici îmi iau dinții-n spinare și adio”, publicat în 2015, a primit Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut. Este poet, performer, traducător și doctor în filologie la Universitatea „Transilvania” din Brașov și coordonator al seriilor de lecturi „Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets”, care au loc în localul Tipografia din Brașov din 2015.
Poezie cu dume
Ioan Șerbu spune, la un moment dat, că cineva i-a spus că poezia lui e cu dume. Poate părea așa dacă nu ești neapărat familiar cu versurile, uneori scurte și tăioase, cu vocea poetică pe alocuri monotonă și cu finalurile abrupte, însă textele lui Ioan Șerbu și felul în care scrie îmi sunt familiare și pentru că a fost invitatul nostru la a doua ediție a festivalului de poezie tânără Z9, și pentru că obișnuia să vină la cenaclul „Zona nouă”.
S-a născut în 1983, în Agnita, și a debutat în 2014 cu volumul de poezie „Lego”, în 2014, fiind câștigătorul premiului „Budila Express”. În prezent, este doctorand în cadrul Universității „Transilvania” din Brașov.
Cătălina STANISLAV
