Paștele este una dintre cele mai importante sărbători religioase, care se bucură de o mare popularitate în rândul religiilor creștinătății. Chiar dacă în fiecare primăvară milioane de oameni de diferite confesiuni celebrează Paștele, puțini cunosc ceva despre originea și importanța evenimentului, precum și despre multele obiceiuri care au fost introduse ulterior, complet străine de relatarea biblică.
În cele ce urmează, dorim să vă oferim câteva informații în legătură cu această sărbătoare, bineânțeles apelând la Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, Biblia sau Sfânta Scriptură.
INSTITUIREA PAȘTELUI
Biblia, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, în a doua carte din Scripturile Ebraice inspirate, în Exodul, capitolele 12 și 13, ne descoperă că Dumnezeul Cel Atotputernic, IEHOVA, a instituit această sărbătoare cu aproximativ 3500 ani în urmă, mai exact în anul 1513 î.C., atunci când El a procedat la eliberarea miraculoasă a poporului Israel din robia grea a egiptenilor.
Dumnezeu a zis lui Moise: ” În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de parte bărbătească, fără cusur, să-l păstreze până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia și toată adunarea lui Israel să-l junghie seara … Să ia din sângele lui, și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. Când îl veți mânca, să aveți mijlocul încins … și să-l mâncați în grabă, căci sunt Paștele DOMNULUI. În noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului, și voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului: Eu, IEHOVA.” – Exodul 12:1-12.
Cuvântul „PAȘTE” este corespondentul lui „PESACH” din limba ebraică, ceea ce înseamnă „ocolire”, „abatere” sau „a trece peste”, referindu-se la faptul că îngerul nimicitor a ocolit casele izraeliților ai căror ușiori erau unși cu sângele mielului înjunghiat.
Ca urmare, nici un întâi născut din poporul Israel, care locuia în ținutul Gosen, nu a fost nimicit! În schimb, în toată țara Egiptului se auzeau țipete de jale și durere, deoarece fiecare casă avea cel puțin un întâi născut ucis de îngerul executor al lui Dumnezeu, începând cu moștenitorul tronului lui Faraon și până la întâii născuți ai animalelor. – Exodul 12:13, 29, 30.
Zdrobit de nenorocirile aduse peste el prin intermediul celor zece plăgi care au lovit Egiptul, Faraon, acel rege încăpățânat care se încredea doar în idolii lui și care a nesocotit autoritatea adevăratului Dumnezeu, IEHOVA, a trebuit să cedeze și să elibereze poporul lui Dumnezeu pentru a se îndrepta spre Canaan, țara promisă părinților lor Avraam, Isaac și Iacov. – Iosua 21:43
Deși, Biblia dă informații și reguli precise cu privire la modul în care trebuia determinată data exactă a Sărbătorii Paștelui, totuși fixarea în calendar a acesteia a dat naștere frecvent la controverse între liderii marilor biserici, generând astfel o stare de confuzie în rândul enoriașilor. – Vezi Leveticul 23:4,5; Psalmii 81:3-5.
În urma acestor relatări biblice se nasc unele întrebări:
- Care dintre diferitele confesiuni religioase ale lumii respectă porunca divină?
- Cum se poate explica faptul că Sărbătoarea Paștelui în unele religii sau națiuni se serbează la date diferite, la mari distanțe de timp între ele?
- Oare nu un singur Fiu al lui Dumnezeu a fost răstignit pe Golgota?
Judecând rațional, dacă toate religiile s-ar închina unui singur Dumnezeu adevărat și ar crede într-un singur Mântuitor, atunci toate ar trebui să comemoreze moartea lui Christos la aceeași dată calendaristică pe întreg pământul. Faptul că așa stau lucrurile denotă un mare adevăr, și anume că nici o religie nu respectă regulile stabilite în Sfânta Scriptură.
Și totuși există un popor ales dintre toate națiunile pământului, conform promisiunii din Faptele Apostolilor 15:14, care celebrează Comemorarea în aceeași zi și în același mod, pe întreg pământul, respectând toate instrucțiunile pe care le-a dat Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu și prin care El însuși a instituit Comemorarea morții Sale. Acest popor poartă în mod demn și justifică numele lui Dumnezeu, IEHOVA (YHWH în originalul ebraic al Bibliei). – Vezi Isaia 42:8; 43:10-12; 26:4.
Profetul Isaia cu 700 de ani înainte de nașterea lui Isus Cristos, ne face cunoscut pe cine a reprezentat mielul jertfit: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre … Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.” – Isaia 53:5-7.
INTRODUCEREA COMEMORĂRII
Nominalizarea lui Isus ca fiind Mielul prezis este minunat evidențiată în Evanghelii prin cuvintele lui Ioan Botezătorul, care sub inspirație divină Îl recunoaște și exclamă cu bucurie: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.” – Ioan 1:29.
În seara zilei de 14 Nisan a anului 33, Isus și ucenicii Săi au ținut ultimul Paște. De ce ultimul? Deoarece în acea seară s-au întâlnit umbra cu realitatea, adică sacrificarea mielului pascal, care a simbolizat timp de cinsprezece secole jertfa lui Isus, a ajuns la împlinirea ei. Din acel moment umbra și-a pierdut valabilitatea, iar sacrificarea adevăratului Miel, Isus Christos, a însemnat depunerea prețului real al răscumpărării promise cu 4 zile, adică 4000 de ani în urmă. „Iată-Mă, în sulul cărții este scris despre Mine: Vin să fac voia Ta, Dumnezeule! … El desființează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această voie am fost sfințiți, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Christos, odată pentru totdeauna.” – Evrei 10:7-10
În acea seară, Isus împreună cu cei unsprezece ucenici a încheiat sărbătorirea Paștelui pentru totdeauna și a inaugurat o nouă sărbătoare, Comemorarea. „Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; și, după ce a binecuvântat, a frânt-o, și a dat-o ucenicilor, zicând: Luați, mâncați; acesta este trupul Meu. Apoi a luat un pahar, și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: Beți toți din el”. „Să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea!”- Matei 26:26-29; Luca 22:15-20.
Ca urmare, cine mai sărbătorește Paștele și după schimbarea făcută de Fiul lui Dumnezeu, dă mai multă valoare umbrei decât realității, dezonorează sacrificiul adevăratului Răscumpărător și devine o urâciune în ochii lui Dumnezeu. (Isaia 1:14) Acest adevăr a fost înțeles clar de ucenicii lui Isus Cristos, motiv pentru care Biblia nu mai relatează sărbătorirea Paștelui după moartea Sa, ci Comemorarea celebrată de urmașii Săi: ” Pentrucă, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului, până va veni El.” – 1 Corinteni 11:23-30.
CE REPREZINTĂ PENTRU NOI JERTFA LUI ISUS?
De multe ori în această viață scurtă și plină de necazuri ajungem la constatarea că blestemul păcatului este atât de copleșitor și că totul nu este altceva decât „deșertăciune și goană după vânt”. (Iov 14:1; Eclesiastul 4:4, 6) „Dacă numai pentru viața asta ne-am pus nădejdea în Cristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre oameni.” – 1 Corinteni 15:19.
Însă ce minunat ne mângâie cuvintele apostolului Ioan, care rezumă atât de convingător valoarea jertfei Mântuitorului, când zice: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” -Ioan 3:16; I Petru 1:18, 19
Dar oare cine sunt cei care se vor bucura de viață veșnică promisă și care este „lumea” pentru care a murit Fiul lui Dumnezeu? În cuvântarea Sa de pe Muntele Măslinilor, menționată la Matei, capitolul 5, Isus evidențiază două clase de oameni care vor deveni fericiți: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!”- Matei 5:3 și „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!” – Matei 5:5 Tot la aceste două clase se referă și apostolul Ioan când citează cuvintele Mântuitorului din Ioan 10:10, 11, 16, adică „oi” și „alte oi”.
Așadar următoarele declarații ale lui Isus Christos, identifică mai exact cele două clase pentru care și-a dat viața: „Nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția.” (Luca 12:32) Aceștia sunt templul spiritual sau trupul lui Cristos, al cărui Cap este chiar El. Împreună cu ei va guverna din cer peste pământul restatornicit ca Paradis. Numărul lor este arătat prin viziunea dată apostolului Ioan, scrisă în Apocalipsa 7:4 și 14:1-4: „Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii … răscumpărați de pe pământ … dintre oameni, ca întâiul rod pentru Dumnezeu și Miel.” Aceștia se pot împărtăși din emblemele Comemorării, pâine nedospită și vin roșu, care reprezintă trupul și sângele lui Isus Cristos, deoarece fac parte din trupul spiritual al lui Christos.
A doua clasă pentru care a murit Cristos sunt „cei blânzi care vor moșteni pământul”, „alte oi” sau „turma mare”, al cărei număr nu este limitat, așa cum vede apostolul Ioan în aceeași viziune: „După aceea m-am uitat, și iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam … Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele … în sângele Mielului.” (Apocalipsa 7:9-15) Ei nu se vor împărtăși din emblemele Comemorării, deoarece nu fac parte din trupul spiritual al Domnului și nu vor merge în cer, ci vor trăi veșnic pe pământul restatornicit și vor forma acea „lume nouă” pe care a iubit-o atât de mult Dumnezeu, încât a dat pe Fiul Său să moară pentru ea. Ca urmare, nu această lume nelegiuită, plină de răutate și violență, de imoralitate și necredință, este lumea iubită de Dumnezeu. Această lume, care a răstignit pe Cristos, a ucis pe proroci, apostoli și ucenici, iar astăzi îi condamnă și îi persecută pe urmașii Săi credincioși, are un alt dumnezeu, „dumnezeul veacului acestuia” și îndeplinește voința lui. – 2 Corinteni 4:4; Ioan 8:44
În consecință, cel mai potrivit răspuns la întrebarea inițială a subiectului de discuție, Ce vom sărbători, Paștele sau Comemorarea morții lui Isus Cristos?, este rezumat de către apostolul Pavel la 1 Corinteni 11:23-26 „Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat; și anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine … tot astfel a luat paharul și a zis … pentrucă, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului, până va veni El.” Iată și răspunsul la întrebarea: „Cine se poate împărtăși astăzi din emblemele Comemorării?” : „Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși … căci cine mănâncă și bea, își mănâncă și bea osânda lui însuși, dacă nu deosebește trupul Domnului.” (1 Corinteni 11:27-29) Ca urmare, doar membrii trupului lui Cristos se pot împărtăși din simboluri, deoarece ei sunt o parte a acestui trup. Vezi 1 Corinteni 10:16, 17.
Însă toți cei care doresc să facă parte din „mulțimea mare” de credincioși care se vor bucura de mântuire peste finalul dureros al acestei lumi, vor celebra acum Cina de amintire sau Comemorarea morții Domnului nostru Isus Cristos în mod cuvenit, și nu Sărbătoarea Paștelui. Mai presus de orice, ei vor trăi o viață curățată de „aluatul cel vechi” al păcatului și nelegiuirii și se vor strădui să continue lucrarea măreață de justificare a numelui și suveranității Creatorului Iehova, pe care a început-o Isus, când a fost pe pământ și pentru care Și-a dat viața. Făcând astfel, se vor bucura din plin de binecuvântările unui Paradis restatornicit pe pământ sub guvernarea dreaptă a Celui ce Și-a jertfit viața pentru noi. „Cristos, care, prin spiritul cel veșnic, S-a adus pe Sine însuș jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu!” Evrei 9:14
În acest an, Comemorarea Morții Fiului lui Dumnezeu a avut loc la data de 14 Nisan (conform calendarului ebraic), iar corespondentul acestei zile în calendarul nostru, anul acesta, este în data de 27 martie 2021.
Programul poate fi vizualizat accesând următorul link:
Pentru mai multe informații, vă rugăm folosiți următoarele date de contact:
Telefon : 0742-315474
Adresă de email: contact@vestitorulimparatiei.ro
Pagina web: www.vestitorulimparatiei.ro
ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ MARTORII LUI IEHOVA
Căsuța poștală: OP Târgu Mureș 2-GH1 CP460, România
