Creșterea aversiunii față de risc și marcările de profit ale investitorilor de pe marile piețe financiare au provocat deprecierea monedelor de la marginea zonei euro. În același timp, pe piața monetară locală dobânzile se mențin pe o pantă ascendentă.
Piața valutară a fost calmă, mișcări mai importante având dolarul și francul elvețian, al căror curs este stabilit în funcție de raportul lor față de euro. Aceeași stabilitate se înregistra și în piața monetară.
Reducerea aversiunii față de risc a permis monedelor de la marginea zonei euro să se aprecieze, cea mai mare creștere înregistrând-o cea poloneză.
Reducerea aversiunii față de risc a permis leului să se aprecieze comparativ cu euro, în timp ce nivelul dobânzilor pe termen scurt nu a cunoscut schimbări majore.
Perechea euro/leu a avut o evoluție agitată în perioadă 5 – 11 octombrie, revenind aproape de 4,6 lei, iar dobânzile și-au menținut ritmul ascendent.
Scurtul interludiu de apreciere a leului s-a încheiat, iar euro testează din nou pragul de 4,6, în timp ce dobânzile au reînceput să crească.
Scăderea, acum două zile, a cotațiilor euro până la un minim de 4,567 lei a declanșat marcările de profit, astfel că leul a revenit pe depreciere.
Calmul care se manifesta pe piețele internaționale s-a răsfrânt și asupra monedelor de la marginea zonei euro, care se apreciau ușor comparativ cu cea unică.
Piața valutară a fost calmă, însă indicii ROBOR au revenit pe creștere, semn că recenta injecție de lichiditate a BNR (în valoare de aproape 9,4 miliarde lei) nu a avut efectul anticipat.
După cinci săptămâni în care euro a testat depășirea pragului de 4,6 lei, în perioada 2 – 6 octombrie leul a reușit să recupereze o parte din terenul pierdut, însă indicii ROBOR s-au plasat în apropierea dobânzii de politică monetară, semn că a rămas o singura direcție: în sus!
Creșterea spectaculoasă a dobânzilor a permis leului să se aprecieze comparativ cu euro, pe fondul înmulțirii plasamentelor în depozite bancare.
În perioada 28 septembrie – 4 octombrie, piața valutară a fost calmă, cu o ușoară tendință de apreciere a leului, spre finalul ei. În schimb, segmentul monetar a fost foarte agitat, dobânzile țâșnind spre maxime ale ultimilor aproape trei ani.
Lichiditatea scăzută din piața monetară a avut ca efect o nouă creștere a dobânzilor la trei și șase luni. De această situație a profitat leul care a cunoscut a doua zi consecutivă de apreciere.
Creșterea aversiunii față de risc a favorizat „monedele-refugiu” precum dolarul american, yenul japonez sau francul elvețian, care au avut aprecieri consistente pe piața locală.
Raportul euro/leu a început o nouă săptămână, a cincea, în preajma pragului de 4,6 lei, care ar trebui depășit, în opinia majorității analiștilor, în scurt timp.
