EDITORIAL De ce nu-l văd cu ochi buni pe Dejeu

 

Fostul ministru Gavril Dejeu nu este un personaj care să-mi placă în vreun fel. Faptul că acum încearcă să pozeze într-un apărător al democrației nu face decât să-mi amintească de ce nu pot să văd în ochi acest personaj.
Să povestim deci: eram în anii de plină glorie ai lui Dejeu, prin 1998. Era ministru de Interne. El, fratele unui fost deținut politic care a fost torturat și condamnat la moarte, în 1958, de comuniști. Eram ziarist la Iași și investigam intervențiile brutale asupra justiției ale prefectului țărănist, Florin Vitan. O colegă se afla chiar în biroul șefului Inspectoratului Județean de Poliție când acesta este apelat de prefect. Inspirat, reporterul pornește reportofonul. Din difuzorul telefonului fix, prefectul se răstea la șeful poliției cerându-i să oprească anchetarea unui apropiat al partidului. Discuția a rămas pe bandă, având o acuratețe de invidiat. Am publicat această întâmplare. Era chiar un subiuect foarte tare. Acuzam prefectul că interevine în anchetele polițiștilor și mai aveam și probe solide. Previzibil, prefectul a susținut că nu l-a sunat pe șeful polițiștilor. Abia așteptam, pentru că nu pomenisem nimic de înregistrare de pe reportofon. A doua zi, am difuzat la un post de radio discuția între prefect și polițist, în paralel cu vocea prefectului care mințea că nu a sunat pe nimeni. Era o mică sau chiar o mare victorie a unor ziariști. Au demonstrat că politicul făcea presiuni asupra justiției. Exact ca în 1958, când fratele ministrului Dejeu era condamnat la moarte.
A intervenit și acum ministrul Dejeu și ce credeți că a făcut? S-a debarasat de șeful poliției, care nu și-a făcut decât datoria, dar discuția cu prefectul a apărut în presă. Colonelul Ioan Toarbă a părăsit poliția, probabil cu un gust la fel de amar ca și alții. Așa a găsit de cuviință să facă dreptate Gavril Dejeu. A demis un om care a îndrăznit să nu răspundă la o comandă politică. Nu ne-a sunat nimeni să ne întrebe cum am făcut acea înregistrare. Nu s-a făcut nici o verificare. A fost suficient că prefectul era supărat. Avea și de ce! L-am prins, că deși era țărănist, avea apucături staliniste.
Dejeu a jucat rolul lui Alexandru Drăghici. Asta la fix 40 de ani după ce fratele său era condamnat la moarte și executat după un proces stalinist. De atunci, nu pot să fiu de acord ca Dejeu să ne dea lecții de democrație.

Ovidiu SCUTELNICU
ovidiu@mesageruldesibiu.ro

Participă la discuție!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

WhatsApp chat