SCRISOAREA CITITORULUI | „Rectifi-care?”

Se vorbea în jur de 10 august 2019 de rectificarea bugetului pe anul 2019 afirmându-se că s-ar fi hotărât „uşurarea” bugetului educaţiei cu un milion sau un miliard de lei în schimbul majorării cu sume considerabile acela destinat primăriilor. (Să fie încercare de „astupare” a unei însemnate pierderi afirmate de unii şi negate cu vehemenţă de alţii? Oricum nesiguranţa, lipsa de certitudine în toate, astăzi creează o stare de incertitudine şi lehamite nemaiîntâlnită în rândul populaţiei, demult.)

Nedreptăţind sectorul educaţiei, nu se are în vedere, nu interesează că mulţi dintre copii fiind lipsiţi de suportul material, începând de la manuale, materiale didactice, continuând cu mijloacele de transport care să-i ducă spre unităţile de învăţământ, unele, aflate la mari distanţe de domicilii, lipsind apa curentă în şcoli, toaletele aflate în curte la mare distanţă de clădirea şcolii, reparaţii care se fac de mântuială sau deloc, mulţi tineri abandonând învăţământul iau alte căi nedorite. În plus, fără o alimentaţie adecvată, fără posibilitatea de a-şi procura hrana şi îmbrăcămintea, tinerii, mai ales, cei proveniţi din familii foarte modeste, privesc cu jind la cohortele de vagabonzi care trăiesc din venituri ilegale ignorând total ideea de instruire şi civilizare. Astfel de specimene nocive din păcate sunt văzute mai la tot pasul. Ei beneficiază de un trai îmbelşugat datorită furturilor, proxenetismului, violurilor şi al feluritelor matrapazlâcuri constituind exemple de câştigare a veniturilor nemuncind şi care vrând, nevrând intră în atenţia tinerilor căutători de drumuri. Fiind foarte vulnerabili şi uşor de manipulat, aceşti tineri se lasă seduşi de anturaje mafiote care-i „şcolarizează” în făptuirea de jafuri, crime, violuri, comercializarea de droguri, etc. Atmosfera este sumbră: grobianism, dezintegrare morală şi socială. De ce să studieze se întreabă la un moment dat, de ce să muncească dacă pot obţine avantaje înşelând, furând?! De ce le-ar fi necesară educaţia, cultura atâta vreme cât privind alături li se înfăţişează o sumedenie de escroci aproape analfabeţi care se lăfăiesc în bogăţii şi dezmăţ? De ce n-ar încerca şi ei? Că, iată, aceştia nu sunt pedepsiţi. O mulţime de şmenari şi escroci care de cele mai multe ori fac pact cu organe ale legii puse să-i identifice şi pedepsească! Şi totul este bine?!

Aşadar, există o parte din tineri care abia scăpaţi de la sânul mamelor lor se întâmplă să se afle la discreţia cohortelor de infractori. Ei vor îngroşa rândurile celei mai otrăvitoare părţi din populaţie – scursurile ce tind a domina întreaga viaţă a cetăţenilor acestei ţări.

De intenţia diabolică a unora ca tineretul să fie ţinut în întuneric şi ignoranţă, îndepărtat fiind de morală, cultură, cultul muncii, al omeniei şi cinstei, tratându-i cu indiferenţă, se fac vinovaţi cei care au aceste atribuţii şi obligaţii. De viitorul acestei ţări, de felul în care vom aşeza la bază înţelepciunea necesară privind educaţia tinerilor care mâine vor prelua frâiele va depinde existenţa naţiunii. Să le amintim zilnic celor aflaţi în frunte de aceste aspecte! De datoriile lor faţă de naţiune. De datoria de a întrona reguli de morală în rândul tinerilor, astfel încât şi ţinutele vestimentare sumare ca şi folosirea de accesorii mult prea ieşite din comun pe stradă, la şcoală sau în locuri în care se impune oarece decenţă să fie limitate la ceea ce se numeşte bunul simţ. Altfel, desigur, că expunerea provocatoare în costumaţii foarte sumare iscă atât aprecieri neplăcute, dar mai ales, tentaţii de agresiune şi viol. Această atmosferă de libertinaj total, îndemnul tinerilor de a practica sexul sub orice formă, expunerea celor mai intime părţi ale corpului în public a creat din păcate ideea că este permis orice. Şi dacă este permis orice, de ce să nu abuzeze? Dacă tentaţiile se află la tot pasul, traficanţii de carne vie de ce n-ar alege şi abuza? Că… piaţa este liberă şi trupurile goale aţâţă. De ce nu sunt supravegheate şi nu se intervine la petrecerile de Crăciun, Paşti? Când sărbătoarea religioasă este ignorată. De la băutură şi dezmăţ urmează drogurile şi crima.

Legat de educaţia tinerilor, ţin să aduc în atenţie în aceeaşi măsură şi modul în care anumite posturi de televiziune prezintă nenumărate aspecte de un prost gust, lipsă de calitate şi de valoare… Cutremurător. În acest sens, cei vizaţi ar putea răspunde iată la următoarele întrebări:

Care posturi TV prezintă „prestaţiile artistice” cel mai adesea execrabile ale unor „stele de doi bani”? Am în vedere acele persoane care masacrează adevăratul port popular românesc. Sunt acestea vedete ale naţiunii noastre? Dar textele cântecelor cine le verifică? Realizează cineva că sunt de… rigolă uneori?

– Care post TV prezentase un spectacol cu adevărat grotesc avându-i ca protagonişti pe un manelist plin de bani, soaţa sa lăfăindu-se ore în şir în fotoliile postului TV, dar şi pruncul lor abia născut prezentat în fel şi chip împopoţonat, înconjurat de vrăjitoare ce prevesteau viitorul copilului? Toate acele vrăjitoare pline cu aur şi coroane princiare, îmbrăcate de o vulgaritate incredibilă… Şi viitorul prinţesei de… fusese pecetluit ca strălucitor.

– Care posturi TV aproape săptămânal prezintă festivităţi penibile: nunţi ţigăneşti (care azi se numesc rromi) în care se aruncă teancuri de euro? Ore întregi suntem obligaţi să privim toaletele scumpe, etalarea bogăţiilor lor (obţinute oricum), mascarade de prost gust demne de epoca primitivă.

Iată aşadar că în afară de lipsa posibilităţilor materiale (ignorate de cei care stabilesc bugetul educaţiei) strict necesare li se servesc tinerilor aceste exemple şi sugestii de parvenitism şi ignorarea totală a bunului gust, al calităţii.

Cât priveşte faptul că tolerarea sau chiar participarea unor personaje publice la mega-scandalul sexual din Caracal, cel care a generat răpiri şi crime, zguduind ţara şi întreaga lume, era de aşteptat să răbufnească. Neluându-se măsuri severe încă din perioada când infracţiunile de-abia se năşteau, desigur că, aşa cum se întâmplă cu orice acţiune începută, aceasta îşi urmează cursul până la apogeu. Nimeni nu era în măsură a prevedea ce va urma? Bănuia cineva (deşi era firesc) unde se ajunge? Nimeni nu realiza că orice început are şi un sfârşit, că „paharul se umple”? Atât de multă orbire există încât alergarea după câştiguri fiind atât de puternică nici unul din cei implicaţi în traficul de tinere şi chiar crime nu bănuieşte (chiar dacă organele de ordine, juridice trec cu vederea aceste mârşăvii) prin absurd că este posibil ca totul cândva să fie dezvăluit şi aceste persoane reprezentanţi ai sus amintitelor organisme să suporte consecinţele??!

Aşadar responsabilitate, muncă asiduă şi un buget pe măsură pentru a ne ridica măcar privirea din pământ.

Legat de această dramă asemenea nenumăratelor altele care se petrec pe teritoriul ţării, iată ce fel de întrebări bântuie populaţia revoltată până la paroxism:

Criminalul „şef” este posibil să scape printre degete? Cei preveniţi din structurile mai acătării situaţi în fruntea bucatelor acei care sunt puternic implicaţi fiind mulţi beneficiari, consumatori de sex cu „ieduţe” desigur că l-au asigurat pe căsăpitor că se vor face eforturi serioase pentru a fi scăpat măcar de o parte din pedeapsă. În schimb desigur că el, ucigaşul, are datoria de a nu divulga nici un nume al celor implicaţi (O judecată de om simplu iată cât de realistă poate fi).

Peste hotare, zic oamenii, se exportă surplusul (pe valută forte) şi cu concursul întregii familii a tâlharului. „Prospătura” este ţinută pentru… intern mai întâi şi se comercializează aproape în văzul lumii. Apoi se „exportă”. Fiind sfătuit să invoce „lovitură cauzatoare de moarte” la primul caz aflat (se crede că au fost multe astfel de cazuri) el invocă şi în cel de-al doilea caz aceeaşi manevră. Chiar nu se realizează similitudinea în scopul de a fi avut „circumstanţe atenuante” şi astfel iertat?

Îndepărtând cadavrele nu mai există teama ca acele corpuri să fie analizate de legişti şi să se afle adevărul. Interesant este cum se va sfârşi totul.

Urâtă faţă! Mizeria umană pare a fi ajuns la apogeu. Tot ce-i mai nociv umanităţii pare a se instaura cu o forţă de netăgăduit nimicindu-ne. Aici, la noi în frumoasa noastră vatră.

Mai este nevoie să repet ceea ce vorbeşte poporul?

Că organele legii nu-şi fac datoria întru totul? Că tot corpul poliţienesc în primul rând (şi cei cu grade superioare) nu sunt suficient şcoliţi şi verificaţi. Mulţi luaţi de pe stradă şi angajaţi să menţină ordinea în societate, ei care nu apreciază cinstea şi corectitudinea fiind adeseori ei înşişi infractori.

Atâta vreme cât continuăm să băltim într-o atare stare tulbure, speranţele devin tot mai incerte, ba chiar mai sumbre.

Ar trebui ca în fiecare clipă să nu uităm că totul pleacă de la CULTURĂ. A ignora cultura şi morala (implicit) nu vom avea nici o şansă de a progresa sub orice formă!

Din păcate, tocmai acestor sectoare, iată, pare că nu li se dă atenţia cuvenită.


Elena OLARU MIRON

Participă la discuție!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

WhatsApp chat